6
Şi pe când împăratul Antioh străbătea ţinuturile cele de sus ale ţării, a auzit că în Persia este un oraş anume Ehmais, vestit prin bogăţie, prin argint şi prin aur,
Şi templul care este în acest oraş este foarte bogat şi acolo se află scuturi de aur, zale şi alte arme pe care le lăsase Alexandru, împăratul Macedoniei, fiul lui Filip, care a domnit cel dintâi ca împărat grec.
Atunci el a venit şi a încercat să cuprindă oraşul şi să-l jăfuiască, dar n’a izbutit, fiindcă planul lui fusese aflat.
Şi locuitorii s’au ridicat împotriva lui la luptă, încât el a fost silit să dea înapoi şi cu mare mâhnire să se întoarcă în Babilon.
Atunci a venit în Persia un crainic ca să-l vestească pe el că oştile care intraseră în Iuda fuseseră înfrânte;
Lisias, care înaintase în fruntea unei armate puternice, fusese silit să fugă din faţa lor; ei se întăriseră cu arme, cu oaste şi cu multe prăzi pe care le luaseră de la oştirile biruite;
Nimiciseră urîciunea pe care o zidise el pe altarul de jertfă din Ierusalim, templul fusese înconjurat cu ziduri înalte ca şi mai înainte şi tot aşa şi cetatea Betţur.
Auzind aceste veşti, împăratul fu îngrozit şi zdrobit. El căzu la pat şi din pricina aceasta se îmbolnăvi de mâhnire, că voinţa lui nu se împlinise.
Şi a stat în pat mai multe zile, fiindcă el cădea mereu în mare mâhnire. Şi când a simţit că este aproape să moară,
10 A chemat pe toţi prietenii lui şi le-a zis: «Somnul nu mă mai prinde şi mâhnirea mi-a zdruncinat inima.
11 Şi am zis în inima mea: Ce chin şi ce zbucium cumplit m’au cuprins pe mine, care eram bun şi iubit în împărăţia mea?
12 Acum mi-aduc aminte de blestemăţiile pe care le-am făcut în Ierusalim, cum am luat toate odoarele de aur şi de argint care se aflau acolo şi am trimis o oaste ca să nimicească fără cuvânt pe locuitorii din Iuda.
13 Ştiu că pentru toate acestea m’au ajuns nenorocirile şi iată că mor în ţară streină din pricina acestei mari mâhniri.»
14 Atunci el a chemat pe Filip, unul din prietenii săi, şi l-a pus peste toată împărăţia lui,
15 Şi i-a dat coroana, mantia de porfiră şi inelul cu pecetia împărătească, poruncindu-i să crească pe fiul său şi să-l pregătească să fie împărat.
16 Şi împăratul Antioh a murit acolo, în anul o sută patruzeci şi nouă.
17 Când a aflat Lisias că a murit împăratul, a pus împărat pe Antioh, fiul lui, pe care îl crescuse de tânăr, şi i-a pus numele de Eupator.
18 Oastea din cetate ţinea încercuit pe Israil de jur-împrejurul templului şi căuta mereu să-i facă neajunsuri, iar pentru păgâni să le fie sprijin.
19 Atunci Iuda se hotărî s’o piarză şi pentru aceasta a adunat poporul cel războinic ca s’o împresoare.
20 Şi s’au adunat ei şi au împresurat-o în anul o sută şi cincizeci şi au ridicat turnuri cu baliste şi au aşezat maşini de împresurare.
21 Dar din această încercuire au scăpat vreo câţiva, de care s’au alăturat şi câţiva nelegiuiţi din Israil.
22 Aceştia s’au dus la împărat şi i-au spus: «Până când vei zăbovi tu ca să nu judeci şi să nu răzbuni pe fraţii noştri?
23 Noi am slujit de bună voie pe părintele tău, făcând ceea ce ne zicea şi fiind următori poruncilor lui.
24 Din acesta pricină fiii poporului nostru au ajuns să ne fie duşmani: oricine din noi a fost prins fost-a omorît, iar moştenirea noastră a fost jefuită.
25 Dar ei şi-au întins mâna nu numai asupra noastră, ci şi în ţinuturile învecinate.
26 Şi acum ei au tabăra în faţa cetăţuii Ierusalimului, ca s’o cuprindă, pentru aceasta ei au întărit templul şi Betţurul.
27 Şi dacă tu nu zoreşti să le ieşi în cale, vor face şi altele şi mai mari, fără să poţi să-i opreşti.»
28 Când împăratul a auzit aceasta, a adunat pe prietenii săi, căpeteniile oştirii, cât şi pe căpitanii călărimii.
29 Şi i-a sosit şi oştire năimită din alte împărăţii şi din insulele mării.
30 Oştirea sa era de o sută de mii de pedestraşi, două zeci de mii de călăreţi şi treizeci şi doi de elefanţi deprinşi cu războiul.
31 Ei au înaintat prin Edom şi au tăbărît la Betţur. Şi s’au bătut multe zile şi au făcut maşini, însă Iudeii au ieşit din cetate şi le-au ars, şi s’au luptat vitejeşte.
32 Atunci Iuda a lăsat cetatea şi a aşezat tabăra la Bet-Zaharia, în faţa taberii împăratului.
33 Dar împăratul s’a sculat la mânecate şi a îndreptat oastea în grabă spre Bet-Zaharia, şi şi-a aşezat-o în linie de bătaie în sunetul trâmbiţei.
34 Pe elefanţi i-a îmbătat cu sânge de struguri şi de dude, ca să-i înteţească la luptă.
35 Apoi au împărţit ei elefanţii falangelor oştirii; fiecare elefant era însoţit de o mie de oameni îmbrăcaţi cu zale şi cu coifuri de aramă, iar după el veneau cinci sute de călăreţi aleşi.
36 Aceştia întovărăşeau din capul locului fiara, şi unde era ea, erau şi ei, şi încotro se îndrepta ea, se îndreptau şi ei şi nu se despărţeau de ea.
37 Pe fiecare elefant era câte un turn tare de lemn, pentru apărare, legat cu chingi, şi pe fiecare elefant erau doi trei oameni care se luptau de sus, precum şi un indian care era călăuza lui,
38 Iar călărimea a pus-o de o parte şi de alta, la cele două aripi ale oştirii, ca să îngrozească pe duşman şi să fie acoperire pentru falange.
39 Şi când razele soarelui au căzut pe scuturile de aur şi de aramă, munţii străluceau şi luminau ca nişte făclii aprinse.
40 O parte din armata împărătească s’a desfăşurat pe munţii cei înalţi, iar altă parte în şes, înaintând sigur şi în bună rânduială.
41 Şi toţi cei ce auzeau zarva oştirii, mersul ei şi zăngăni tul armelor tremurau, fiindcă oastea era foarte mare şi puternică.
42 Atunci Iuda a înaintat cu oastea lui ca să se bată, şi în bătălia aceea au căzut din oştirea împărătească şase sute de oameni.
43 Şi când Eleazar, poreclit Auaran, a văzut una din fiare care era mai înaltă decât toate celelalte îmbrăcată în zale împărăteşti, şi-a închipuit că deasupra este împăratul,
44 S’a jertfit pe sine ca să izbăvească pe poporul său şi să dobândească un nume nepieritor.
45 Pentru acesta el s’a repezit prin falangă spre el, măcelărind în dreapta şi în stânga şi despărţind pe duşmani într’o parte şi în alta,
46 Apoi s’a strecurat sub elefant şi i-a vârît sabia în pântece şi l-a omorît. Elefantul a căzut peste el şi Eleazar a murit.
47 Şi Iudeii văzând puterea oştirii împărăteşti şi bărbăţia ostaşilor, au dat înapoi din faţa lor.
48 O parte din armata împăratului a pornit în întâmpinarea lor la Ierusalim, iar împăratul şi-a aşezat tabăra să se lupte împotriva Iudeei şi a muntelui Sion.
49 Cu locuitorii din Betţur el a încheiat pace şi ei s’au predat, fiindcă ei acolo nu mai aveau merinde, ca să mai fi stat închişi înlăuntru, deoarece pământul era în anul sabatic.
50 Şi astfel împăratul a cuprins Betţurul, în care a aşezat strajă de pază.
51 Dar în faţa templului el a stat multă vreme în tabără, aşezând turnuri cu baliste şi maşini de împresurare, aruncătoare de foc şi de pietroaie şi scorpioane, pentru aruncatul săgeţilor, cât şi praştii.
52 Dar şi Iudeii au aşezat maşini în faţa maşinilor lor şi s’au bătut multă vreme.
53 Şi în hambare nu mai erau merinde, fiindcă era în anul al şaptelea şi cei care fugiseră în Iudeea, din pricina păgânilor, mâncaseră ceea ce rămăsese la păstrare.
54 Şi în templu nu mai rămăseseră decât câţiva Iudei din pricina foamei care se înteţise, aşa că ei s’au împrăştiat fiecare la vatra sa.
55 Când a aflat Lisias că Filip – pe care împăratul Antioh, fiind încă în viaţă, îl pusese să crească pe fiul său Antioh pentru domnie –
56 S’a întors din Persia şi din Media cu oştile cu care plecase împăratul şi că Filip caută să ia în mână trebile împărăţiei,
57 Şi-a pus în gând să se retragă cât mai grabnic, de aceea a zis împăratului şi căpeteniilor oştirii, precum şi ostaşilor: «Noi ne măcinăm din zi în zi, merindele se împuţinează, iar locul pe care îl împresurăm este întărit şi apoi mai avem pe capul nostru şi trebile împărăţiei.
58 Deci să recunoaştem acestor oameni drepturile lor şi să facem pace cu tot poporul lor,
59 Îngăduindu-le să trăiască după datinile lor ca şi mai nainte, fiindcă din pricina datinilor lor, pe care noi le-am desfiinţat, s’au înverşunat şi au săvârşit aceasta.»
60 Şi îndemnul acesta plăcu împăratului şi căpeteniilor, care au trimis soli la ei ca să încheie pace. Şi ei au primit.
61 Iar când împăratul şi căpeteniile au jurat că se vor ţine de cuvânt, ei au ieşit din cetate.
62 Şi împăratul, intrând în muntele Sionului şi văzând cetatea, a călcat jurământul pe care îl făcuse şi a poruncit să dărâme zidul cel de jur-împrejur.
63 Apoi el a plecat în grabă în Antiohia, şi găsind pe Filip stăpân în cetate, s’a bătut cu el şi a luat cetatea cu sila.