1 Însă cu ajutorul Domnului, Iuda Macabeul împreună cu voinicii lui au cuprins templul şi cetatea.
2 Ei au nimicit altarele pe care păgânii le ridicaseră în piaţă, precum şi dumbrăvile închinate păgâneşti.
3 Şi ei au sfinţit templul şi au făcut un altar nou. Şi după ce au scăpărat foc din cremene, au luat din focul acela şi după un răstimp de doi ani au adus din nou jertfă. Apoi au aprins tămâia şi candelele şi au pus pâinile punerii înainte pe masă.
4 Şi după ce rânduiră toate acestea, ei căzură cu faţa la pământ şi se rugară Domnului să nu mai aducă peste ei asemenea prăpăd şi, chiar când ei vor mai păcătui vreodată, să-i pedepsească cu blândeţe şi să nu-i mai dea în mâna popoarelor păgâne şi hulitoare de Dumnezeu.
5 Templul fusese pângărit de păgâni la douăzeci şi cinci Chislev, şi s’a întâmplat că ei au sfinţit templul tot în aceeaşi zi.
6 Şi ei au prăznuit opt zile cu bucurie, ca la praznicul corturilor, aducându-şi aminte că cu puţină vreme mai înainte ei petrecuseră sărbătoarea corturilor în munţi şi în vizuini, întocmai ca fiarele sălbatice.
7 Pentru aceasta ei ţineau în mâini crăngi şi ramuri verzi de finic şi cântau psalmi întru slava celui care îi învrednicise să sfinţească templul.
8 Şi după acestea, ei au dat poruncă printr’un hrisov de obştească hotărîre ca întregul popor iudeu să prăznuiască în fiecare an aceleaşi zile.
9 Iată deci care au fost împrejurările în care s’a săvârşit din viaţă Antioh Epifaniu.
10 În cele care urmează înşira-vom întâmplările care s’au petrecut sub Antioh Eupator, fiul nelegiuitului, şi vom istorisi pe scurt nenorocirile pricinuite de război.
11 La suirea lui pe tron, a pus în fruntea trebilor ţării pe un oarecare Lisias, care fusese marele căpitan al oştirii din Cele-Siria şi Fenicia.
12 Ptolomeu zis Macron, arătându-se făţiş că este împotriva nedreptăţilor care se făcuseră Iudeilor, s’a străduit să se poarte bine cu ei şi cu pace să-i cârmuiască.
13 Pentru aceasta curtenii l-au pârît la Eupator. Şi deoarece el auzea cum este numit de orişicine trădător, fiindcă părăsise Ciprul, unde Filometor îl pusese cârmuitor, şi trecuse de partea lui Antioh Epifaniu, şi nemaiputând să-şi păstreze nici dregătoria şi nici cinstea, şi-a pus capăt vieţii, otrăvindu-se.
14 Şi acum ajunsese Gorgias căpitan în ţinuturile acelea. Pentru aceasta el a tocmit ostaşi streini pe care i-a adunat de pretutindeni ca să se lupte împotriva Iudeilor.
15 Tot în vremea aceea şi Edomiţii, stăpâni pe cetăţi bine aşezate, hărţuiau pe Iudei, primeau pe cei ce fugeau din Ierusalim şi căutau să prelungească războiul.
16 Atunci Iuda Macabeul, împreună cu oamenii lui, după ce s’au rugat lui Dumnezeu fierbinte, ca să le fie tovarăş de luptă, s’au năpustit împotriva cetăţilor Edomiţilor.
17 Şi fiindcă s’au năpustit bărbăteşte împotriva lor, au cuprins toate întăriturile şi au respins pe toţi cei care erau pe ziduri, au ucis pe toţi cei care le-au căzut în mână, încât numărul celor ucişi n’a fost mai mic de douăzeci de mii.
18 Cel puţin nouă mii de inşi au fugit să se adăpostească în două turnuri întărite, cu tot ceea ce le trebuia ca să aibă în timpul de împresurare.
19 Şi Iuda Macabeul a lăsat pe Simon şi pe Iosif şi pe Zaheu cu oamenii lui ca să ţină împresurate acele locuri întărite, iar el cu un număr îndestulător de ostaşi s’a îndreptat spre alte cetăţi care trebuiau împresurate.
20 Însă voinicii lui Simon, lacomi de bani, au fost cumpăraţi de cei care erau împresuraţi în turnuri, pe preţ de şaptezeci de mii de drahme şi ei au făcut scăpaţi o seamă din ei.
21 Când Macabeul a aflat despre ceea ce se întâmplase, a adunat pe căpeteniile poporului şi a învinuit pe aceşti voinici că au vândut pe fraţii lor pentru bani făcând scăpaţi o seamă de duşmani înarmaţi împotriva lor.
22 Apoi el a omorît pe aceşti trădători şi a cuprins îndată cele două turnuri.
23 Fiindcă oridecâteori el începea o bătălie izbutea, el a ucis cu acest prilej în cele două cetăţui mai mult de douăzeci de mii de inşi.
24 Atunci Timotei, acel care mai înainte fusese bătut de Iudei, a adunat mare mulţime de oaste alcătuită din streini, apoi multă călărime din Asia şi a pornit ca să cuprindă Iudeea cu armele.
25 Şi pe când el înainta, Iuda Macabeul împreună cu oamenii săi au început să se roage fierbinte lui Dumnezeu, presărând ţărână în cap şi încinşi cu sac peste coapse,
26 Şi, căzând cu faţa la pământ înaintea altarului, ei rugau pe Dumnezeu să se îndure de ei şi să fie duşman pentru duşmanii lor şi protivnic pentru protivnicii lor, aşa cum se spune în lege.
27 Şi după ce au isprăvit cu rugăciunea, au pus mâna pe arme şi au ieşit din cetate o bucată bună, iar când s’au apropiat de duşmani, ei s’au oprit.
28 Şi când s’au revărsat zorile, amândouă cetele s’au încăerat. Unii aveau chezăşie pentru izbânda lor cea norocoasă, pe lângă vitejia lor, şi nădejdea în Domnul, iar alţii aveau călăuză în luptă numai mânia lor.
29 În toiul luptei însă, văzut-au vrăjmaşii că vin din cer cinci oameni cu chip de viteaz, călări pe cai cu frâiele de aur, şi care s’au aşezat în fruntea Iudeilor.
30 Atunci doi din aceia au luat pe Iuda Macabeul în mijlocul lor, l-au acoperit cu armura lor, păzindu-l nevătămat, în vreme ce ei aruncau împotriva vrăjmaşilor cu suliţe şi fulgere, şi vrăjmaşii, fiind loviţi de orbire şi de zăpăceală, se prăbuşeau zdrobiţi.
31 Şi au fost ucişi atunci douăzeci de mii şi cinci sute de pedestraşi şi şase sute de călăreţi.
32 Însuşi Timotei a fugit într’o cetate numită Ghezer, care era sub porunca lui Chereea.
33 Şi Iuda Macabeul împreună cu voinicii lui au împresurat bărbăteşte cetatea timp de patru zile.
34 Atunci cei dinlăuntru, bizuindu-se pe cetatea cea bine întărită, grăiau hule şi cuvinte fără de lege.
35 A cincea zi, pe când se lumina de ziuă, douăzeci de voinici din oastea Macabeului, care se aprinseseră de mânie din pricina hulelor, s’au căţărat vitejeşte pe ziduri şi cu furie de fiară au doborît pe cei care le ieşeau în cale.
36 Alţii au năvălit peste cei dinlăuntru, pe partea cealaltă, au dat foc turnurilor, au aprins ruguri şi au ars de vii pe defăimători.
37 Iar pe Timotei, pe care l-au găsit ascuns într’o fântână, precum şi pe Chereea, fratele lui, şi pe Apolofane, i-au omorît.
38 După aceste isprăvi ei au proslăvit cu psalmi şi cu cântări de laudă pe Domnul, care a săvârşit fapte măreţe pentru Israil şi care îi dăduse biruinţă.