1 Iar după puţină vreme, Lisias, epitropul şi ruda împăratului, căpetenia peste trebile împărăţiei, fiind foarte mâhnit pentru cele ce se întâmplaseră,
2 A strâns ca la optzeci de mii de oameni, împreună cu toată călărimea, şi a pornit împotriva Iudeilor, cu gând să prefacă cetatea Ierusalimului în aşezare grecească;
3 Templul să-l prefacă în izvor de venituri, întocmai ca şi pe celelalte temple păgâneşti, iar arhieratul să-l scoată la mezat în fiecare an,
4 Nesocotind puterea lui Dumnezeu, ci bizuindu-se afară din cale pe zecile de mii de pedestraşi, pe miile de călăreţi, cum şi pe cei optzeci de elefanţi.
5 Şi după ce au pătruns în Iudeea, s’a îndreptat spre Betţur, cetate întărită, departe de Ierusalim ca la o sută cincizeci de stadii, şi a împresurat-o.
6 Când Iuda Macabeul împreună cu tovarăşii lui au aflat că Lisias a împresurat cetăţile, cu suspinuri şi cu lacrămi împreună cu norodul s’au rugat Domnului ca să trimită un înger bun pentru mântuirea lui Israil.
7 Şi Macabeul, punând cel dintâi mâna pe sabie, a îmbărbătat şi pe ceilalţi ca să înfrunte primejdia şi să sară în ajutorul fraţilor lor. Şi cu osârdie au pornit cu toţii la drum.
8 Şi pe când ei erau în drum spre Ierusalim, li s’a arătat un călăreţ îmbrăcat în veşminte albe, care, fluturând armele sale de aur, s’a aşezat în fruntea oştirii.
9 Atunci toţi laolaltă au proslăvit pe milostivul Dumnezeu şi s’au îmbărbătat, fiind gata să se bată nu numai cu oamenii, ci şi cu cele mai sălbatice fiare şi să străpungă chiar şi ziduri de fier.
10 Şi ei au înaintat gata de luptă cu tovarăşul lor sosit din cer şi cu Domnul, cel care se milostivise spre ei.
11 Şi ei se năpustiră împotriva duşmanilor lor şi doborîră la pământ unsprezece mii de pedestraşi şi o mie şase sute de călăreţi, iar pe ceilalţi îi siliră s’o rupă de fugă.
12 Cei mai mulţi dintre ei au scăpat cu viaţă cu mâinile goale, iar Lisias şi-a scăpat viaţa cu fugă ruşinoasă.
13 După o îndelungată chibzuinţă pentru înfrângerea sa, având destulă minte şi recunoscând că Evreii nu pot fi înfrânţi din pricina Dumnezeului celui puternic care se lupta cu ei,
14 Le-a trimis soli cu vorbă să încheie pace împreună cu dreaptă tocmeală, făgăduindu-le că va căuta să înduplece şi pe împărat ca să fie prieten cu ei.
15 Şi Iuda Macabeul a căzut la învoială pentru toate lucrurile pe care Lisias i le înfăţişase, cugetând numai la folosul obştesc. Şi tot ceea ce Macabeul trimisese în scris lui Lisias, toate au găsit încuviinţarea împăratului.
16 Şi scrisoarea pe care Lisias a trimis-o Iudeilor glăsuia astfel: «Lisias trimite poporului Iudeu, închinăciune!
17 Ioan şi Absalom, solii voştri, mi-au înmânat hrisovul iscălit de voi şi mi-au cerut să aduc la îndeplinire cele cuprinse într’însul.
18 Tot ceea ce trebuia adus la cunoştinţa împăratului, i-am adus, şi el a încuviinţat din ele tot ceea ce a fost cu cale.
19 Şi dacă voi veţi stărui în gândul vostru cel bun către stăpânire, mă voi sili şi eu de aici înainte ca să vă înlesnesc fericirea voastră.
20 Iar pentru orice lucru mărunt, am dat lămuriri solilor mei şi alor voştri ca să stea de vorbă cu voi.
21 Fiţi sănătoşi. În anul o sută patruzeci şi opt, în ziua a douăzeci şi patra a lunii Distros.»
22 Scrisoarea împăratului cuprindea cele ce urmează: «Împăratul Antioh trimite fratelui său Lisias închinăciune!
23 După ce părintele nostru a fost mutat din viaţa aceasta între dumnezei, noi vrem ca toţi locuitorii împărăţiei noastre să-şi poată vedea fiecare în pace de treburi.
24 Şi fiindcă am auzit că Iudeii nu se învoiesc să treacă, aşa cum rânduise părintele meu, la datinile greceşti, ci ţin cu tărie la datinile lor şi se roagă să fie lăsaţi să trăiască după legile lor,
25 Şi deoarece noi vrem ca acest popor să nu fie turburat, poruncim să li se dea înapoi templul şi să fie lăsaţi să vieţuiască după datinile lor strămoşeşti.
26 Fă bine deci de trimite la ei şi încheie pace, ca, văzând ei gândurile noastre, să prindă curaj şi să-şi poată fiecare vedea de treburile sale.»
27 Scrisoarea împăratului către poporul iudeu avea acest cuprins: «Împăratul Antioh către marele sfat al Iudeilor şi celorlalţi Iudei, închinăciune!
28 De sunteţi sănătoşi, iată ceea ce dorim. Cât despre noi, noi suntem sănătoşi.
29 Menelau ne-a vestit că vreţi să vă întoarceţi din Ierusalim la vetrele voastre şi să vă vedeţi de treburile voastre.
30 Cşi care vor vrea să se întoarcă acasă până la treizeci ale lunii Xantic vor avea pază de la stăpânire.
31 Şi Iudeii să rămână ca şi mai înainte la datinile lor pentru mâncări şi la legile lor, şi nici unul din ei nici într’un chip să nu fie turburat din pricina greşelilor săvârşite din neştiinţă.
32 Şi pentru aceasta am trimis pe Menelau să vă aducă mângâiere.
33 Fiţi sănătoşi! În anul o sută patruzeci şi opt, în ziua a cincisprezecea a lunii Xantic.»
34 Dar şi Romanii au trimis Iudeilor o scrisoare cu acest cuprins: «Quintus Memius şi Titus Manlius, împuterniciţii Romanilor, poporului Iudeilor, închinăciune!
35 Ceea ce v’a încuviinţat Lisias, rudenia împăratului, vă încuviinţăm şi noi.
36 Iar despre cele pe care le-a chibzuit să le supună împăratului, trimiteţi fără zăbavă un om, cercetând lucrurile mai întâi voi, ca şi noi să lucrăm cum e mai bine pentru voi.
37 Pentru aceasta, trimiteţi în grabă oamenii voştri ca şi noi să ştim ce gând aveţi.
38 Fiţi sănătoşi! În anul o sută patruzeci şi opt, în cincisprezece zile ale lunii Xantic.»