2
Şi se mai află în hrisoave că proorocul Ieremia a poruncit celor care erau duşi în robie nu numai să ia focul pomenit,
Ci, când le-a dat cartea legii, le-a dat şi sfaturi, să nu uite poruncile Domnului şi să nu rătăcească în cugetul lor, văzând idolii de aur şi de argint şi podoabele cu care erau îmbrăcaţi.
Apoi în alte asemenea cuvinte, el i-a sfătuit să nu se stingă dragostea lor pentru lege.
Tot în aceleaşi hrisoave se mai află scris că proorocul a trebuit, după porunca lui Dumnezeu, să ia cu sine cortul şi chivotul, că s’a suit în muntele în care se suise Moise şi văzuse ţara cea dată ca moştenire;
Că, ajungând sus, Ieremia a găsit un locaş în chip de peşteră, în care a pus cortul, chivotul şi altarul tămâierii, apoi că el a astupat uşa.
Unii dintre cei ce-l însoţeau pe el au venit ca să însemne drumul, dar nu l-au mai putut găsi.
Dar când a aflat Ieremia, i-a înfruntat şi le-a zis: «Necunoscut să rămâie locul acesta, până când Dumnezeu va aduna pe poporul său şi se va îndura de el.
Atunci Domnul va descoperi aceste odoare şi slava Domnului se va arăta, precum s’a arătat în timpul lui Moise şi în timpul lui Solomon, când el s’a rugat ca templul să fie sfinţit cu slavă.»
Şi se mai istoriseşte în aceste hrisoave că Solomon, cel dăruit de Dumnezeu cu înţelepciune, a adus jertfă cu prilejul sfinţirii şi isprăvirii templului.
10 Şi precum Moise s’a rugat lui Dumnezeu şi a căzut foc din cer şi a mistuit jertfa, tot aşa şi Solomon s’a rugat, şi s’a pogorît foc care a mistuit arderile de tot.
11 Şi Moise a zis: «Fiindcă jertfa pentru păcat n’a fost mâncată, ea a fost mistuită».
12 Şi Solomon a prăznuit tot aşa cele opt zile ale sfinţirii templului.
13 Aceste lucruri se află povestite în hrisoavele şi în memoriile lui Neemia. Apoi că el a înfiinţat o bibliotecă, în care a strâns toate cărţile regilor şi ale profeţilor, precum şi ale lui David; aşijderea şi hrisoavele împăraţilor Persiei pentru daniile lor.
14 Tot aşa şi Iuda Macabeul a strâns toate cărţile care fuseseră risipite din pricina izbucnirii războiului. Şi toate se află la noi.
15 Şi dacă aveţi nevoie de vre-una din ele, trimiteţi oameni ca să le ia.
16 Şi fiindcă noi vom prăznui în curând sărbătoarea curăţirii templului, v’am scris şi vouă. Şi voi să faceţi bine să prăznuiţi cu noi aceste zile.
17 Iar Dumnezeul nostru, care a liberat pe tot norodul său şi le-a dat tuturor moştenirea, preoţia şi templul,
18 După cum a făgăduit în lege, în acest Dumnezeu nădăjduim că el se va milostivi în curând spre noi şi că ne va aduna din toate împărăţiile de sub cer, în locul cel sfânt, după cum el ne-a mântuit din restrişte şi a curăţit locul cel sfânt.
19 Însă istoria lui Iuda Macabeul şi a fraţilor lui, curăţirea marelui templu, sfinţirea altarului,
20 Precum şi bătăliile împotriva lui Antioh Epifaniu şi împotriva fiului său Eupator,
21 Arătările cereşti de care au avut parte cei ce s’au luptat vitejeşte pentru Iudaism, încât, cu tot numărul lor mic, şi-au cucerit ţara şi au pus pe fugă oastea păgânilor,
22 Au dobândit din nou templul cel vestit în toată lumea, au liberat cetatea Ierusalimului, toate legile care aproape fuseseră desfiinţate, le-au pus la loc, fiindcă Domnul în marea sa îndurare se milostivise spre ei,
23 Toate aceste fapte scrise de Iason din Cirene în cinci cărţi, noi vom încerca să le scurtăm într’una.
24 Şi fiindcă noi ne-am gândit la sumedenia de numere dintr’însele, precum şi la greutatea cu care vor lupta cei ce vor să pătrundă în măruntele istorisiri ale istoriei, din pricina belşugului materiei,
25 Ne-am străduit să dăm pentru cei ce vor s’o citească: o carte plăcută, pentru cei ce vor să înveţe: o carte îndemânatică şi oricui îi va cădea în mână: o carte folositoare.
26 Şi pentru noi cei care ne-am apucat să facem această scurtare, nu este lucru uşor, ci lucru care ne costă sudoare şi nopţi de veghe,
27 Lucru nu de mai puţină îndemânare decât a celui care pregăteşte un ospăţ şi caută să facă plăcere altuia. Totuşi, ca să ne învrednicim de recunoştinţa multora, osteneala scrisului o luăm asupra noastră,
28 Iar adevărul în înşirarea faptelor îl lăsăm în seama istoricului, şi nouă numai truda ca să facem scurtarea după regulele ei.
29 Şi după cum un arhitect al unei zidiri noi trebue să aibă grijă de întreaga zidire, pe când cel ce o înfrumuseţează şi o zugrăveşte are să se îngrijească numai de înfrumuseţare, tot aşa se petrece lucrul şi cu noi:
30 Cercetarea temeinică, pătrunderea tuturor faptelor până în cele mai mici amănunte este menirea istoricului,
31 Însă celui ce urmăreşte să facă o prescurtare, să-i îngăduim să nu se îndeletnicească decât cu prescurtarea şi să nu se ţină de înşiruirea întreagă a faptelor.
32 Să începem deci firul povestirii fără să mai adăogăm nimic la prolog, căci ar fi lucru neînţelept să lungim peste măsură prologul şi să scurtăm istoria.