4
Şi iarăşi a început Iisus să înveţe lângă mare şi s’a adunat la el mulţime de norod, astfel că el a intrat în corabie şi stătea pe apă, iar toată mulţimea era lângă mare, pe uscat.
Şi-i învăţa mult în parabole şi le grăia în învăţătura lui:
Ascultaţi: Iată, ieşit-a semănătorul să semene.
Şi a fost aşa că pe când semăna, o sămânţă a căzut lângă cale şi păsările cerului au venit şi au mâncat-o.
Ci alta a căzut în loc pietros, unde nu avea pământ mult şi degrabă a răsărit, pentru că nu avea strat adânc.
Iar când s’a înălţat soarele, s’a veştejit şi neavând rădăcină s’a uscat.
Altă sămânţă a căzut în mărăcini şi au crescut mărăcini şi au înnăbuşit-o şi roadă nu a dat.
Iar altele au căzut pe pământul cel bun şi suindu-se şi crescând au legat rod şi au adus una treizeci, alta şaizeci, alta o sută.
Şi zise: Cine are urechi de auzit să auză.
10 Iar când a fost singur, cei ce erau pe lângă el l-au întrebat despre parabole.
11 Atunci le-a răspuns: Vouă vă e dat să ştiţi tainele împărăţiei lui Dumnezeu, dar pentru cei de afară totul se face în pilde,
12 Ca uitându-se cu ochii să nu vază şi auzind cu urechile să nu înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă şi să li se ierte păcatele.
13 Apoi le-a zis: Nu pricepeţi pilda aceasta? Dar cum veţi cunoaşte toate pildele celelalte?
14 Cel ce seamănă, seamănă cuvântul.
15 Cei de lângă cale, aceştia sunt la care se seamănă cuvântul, dar când îl aud, numaidecât vine Satana şi ia cuvântul cel semănat în inimile lor.
16 Aşijderea cei semănaţi în loc pietros, aceştia sunt care, când aud cuvântul, îl primesc degrabă cu bucurie.
17 Dar n’au rădăcini întru sine, ci sunt până la un timp, apoi când se întâmplă strâmtorare sau goană, pentru cuvânt, îndată se smintesc.
18 Alţii sunt semănaţi între spini: aceştia sunt cei ce ascultă cuvântul,
19 Dar grijile veacului şi înşelăciunea bogăţiei şi poftele după celelalte pătrunzând în ei, înnăbuşesc cuvântul şi se face neroditor.
20 Iar cei semănaţi pe pământul cel bun, aceştia sunt cei ce ascultă cuvântul şi-l primesc şi aduc roadă, unul treizeci, altul şaizeci şi altul o sută.
21 Le-a mai zis lor: Nu cumva aprind făclia ca s’o pună sub obroc sau sub pat? Oare nu ca să stea în sfeşnic?
22 Că nu e ceva de taină ca să nu se dea pe faţă; nici n’a fost ceva ascuns, decât ca să vie la arătare.
23 De are cineva urechi de auzit, să auză.
24 Apoi le-a zis: Luaţi seama ce auziţi. Cu ce măsură măsuraţi vi se va măsura; iar vouă celor ce ascultaţi se va da cu adaos.
25 Celui ce are i se va da; dar de la cel ce nu are şi ce are i se va lua.
26 Le-a mai zis: Aşa e cu împărăţia lui Dumnezeu cum este cu omul care aruncă sămânţa în pământ.
27 Omul doarme şi se scoală, e noapte, e zi, şi sămânţa încolţeşte şi creşte, el insuşi nu ştie cum.
28 Pământul rodeşte de la sine, mai întâi iarbă, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic.
29 Iar când rodul a dat în copt, atunci trimite secerea, că a sosit secerişul.
30 Le-a zis iarăşi: Cui vom asemăna împărăţia lui Dumnezeu sau cu ce pildă ne vom închipui-o?
31 Cu grăuntele de muştar, care, când se seamănă în pământ, este mai mic decât toate seminţele de pe pământ.
32 Dar când s a semănat, creşte, şi se face mai mare decât toate legumele şi face ramuri mari, încât sub umbra lui pot să sălăşluiască păsările cerului.
33 Şi cu multe pilde ca acestea le grăia cuvântul, după cum puteau să înţeleagă.
34 Ci fără pildă nu le grăia; iar deosebi ucenicilor săi le lămurea tot.
35 Şi în ziua aceea, după ce s’a înserat, a zis către ei: Să trecem pe ţărmul celălalt.
36 Lăsând ei mulţimea, l-au luat cu ei, aşa cuin era în corabie, că erau şi alte corăbii împreună.
37 Şi s’a pornit pe mare o viforniţă puternică de vânt şi valurile se prăvăleau peste corabie, încât corabia era aproape să se umple.
38 Iar Iisus era la partea dindărăt a corăbiei, dormind pe căpătâi. L-au deşteptat şi i-au zis: Învăţătorule, n’ai nici o grijă că pierim?
39 Atunci el, sculându-se, a certat vântul şi a poruncit mării: Taci! Conteneşte! Şi vântul s’a potolit şi s’a făcut linişte mare.
40 Ci lor le-a zis: Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Cum de nu aveţi credinţă?
41 Şi s’au înfricoşat cu frică mare şi ziceau unul către altul: Cine este oare acesta, că şi vântul şi marea ascultă de el?