1 Apoi a rostit către ei: Adevăr grăiesc vouă că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere.
2 Iar după şase zile a luat Iisus cu sine pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan şi i-a dus într’un munte înalt, pe ei singuri deosebi, şi s’a schimbat la faţă înaintea lor.
3 Şi veşmintele lui s’au făcut strălucitoare, prea albe ca omătul, cum nălbitor nu poate nălbi la fel, pe lume.
4 Atunci li s’a arătat Ilie împreună cu Moise şi stăteau de vorbă cu Iisus.
5 Şi începând Petru zis-a lui Iisus: Rabi, bine este nouă ca să fim aici; de aceea să facem trei colibe, ţie una şi lui Moise una, şi lui Ilie una.
6 Căci nu ştia ce să spună, fiindcă era plin de spaimă.
7 Şi s’a făcut un nor care i-a învăluit, iar un glas din nor a venit zicând: Acesta este fiul meu cel iubit, pe acesta să-l ascultaţi.
8 Dar, deodată, uitându-se împrejur n’au mai văzut pe nimeni, fără numai pe Iisus, singur cu ei.
9 Şi pogorîndu-se ei din munte le-a poruncit ca nimănui să nu spună cele ce văzuseră, fără numai când Fiul omului va învia din morţi.
10 Iar ei au ţinut cuvântul întru sine, întrebându-se înde ei ce însemnează a învia din morţi?
11 Şi l-au întrebat pe el şi au zis: Pentru ce zic Fariseii şi Cărturarii că trebue să vină mai întâi Ilie?
12 Atunci el le-a răspuns: Ilie cu adevărat, mai întâi venind, întocmeşte iarăşi toate, tot aşa cum este scris despre Fiul omului, ca să pătimească mult şi să fie socotit drept nimic.
13 Dar vă zic vouă că Ilie a şi venit şi au făcut cu el toate câte au voit, după cum scrie despre el.
14 Când au venit jos la ucenici, au văzut mulţime mare împrejurul lor şi pe cărturari sfădindu-se cu ei.
15 Iar toată acea mulţime, îndată ce l-a văzut, uimită şi bucuroasă, a alergat să i se închine.
16 Ci Iisus a întrebat pe cărturari: ce pricină lămuriţi cu ei?
17 Şi i-a răspuns lui unul din mulţime: Învăţătorule. am adus la tine pe fiul meu care are un duh mut.
18 Şi ori unde-l apucă, îl zdrobeşte şi face spume la gură şi scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte. Şi am zis ucenicilor tăi să-l scoată afară, dar n’au putut.
19 Atunci el răspunzând lor a zis: O, neam necredincios, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe voi? Aduceţi-l la mine.
20 Şi l-au adus la el. Ci văzându-l pe Iisus, duhul numaidecât a zguduit pe copil şi căzând la pământ se zvârcolea şi spumega.
21 Şi l-a întrebat pe tatăl copilului: Câtă vreme este de când i-a venit aceasta? Iar el a răspuns: Din pruncie.
22 De multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă, ca să-l piardă. Ci de poţi ceva, ajută-ne nouă, fie-ţi milă de noi.
23 Iisus zise către el: De poţi crede, toate sunt cu putinţă pentru cel credincios.
24 Atunci tatăl copilului a strigat cu lacrimi şi a zis: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele.
25 Iar Iisus văzând că mulţimea dă năvală, a certat duhul cel necurat, zicându-i: Duh mut şi surd, eu îţi poruncesc, ieşi afară din copil şi să nu mai intri în el.
26 Atunci răcnind şi zguduindu-l cu putere, duhul a ieşit afară, iar copilul a rămas ca mort, încât mulţi ziceau că a murit.
27 Ci Iisus l-a apucat de mână şi l-a ridicat, iar el s’a sculat în picioare.
28 Iar după ce a intrat în casă, ucenicii lui l-au întrebat, laoparte: Pentru ce noi n’am putut să-l izgonim?
29 El le-a zis: Acest soi de demoni cu nimic nu poate fi scos afară, fără numai cu rugăciune şi cu post.
30 Şi ieşind ei de acolo străbăteau Galileia, dar el nu voia să ştie nimeni.
31 Căci învăţa pe ucenici săi şi le spunea că Fiul omului se va da în mâinile oamenilor şi-l vor omorî, iar după ce-l vor omorî, a treia zi va învia.
32 Dar ei nu înţelegeau cuvântul şi se temeau ca să-l întrebe.
33 Şi au venit în Capernaum, iar când a fost intrat în casă, i-a întrebat: Ce vorbeaţi între voi, pe drum?
34 Ei însă n’au răspuns nimic. fiindcă pe care se priciseră unul cu altul, cine dintre ei este mai mare.
35 Atunci Iisus şezând jos a chemat pe cei doisprezece şi le-a zis: De voieşte vre-unul să fie întâiul, va fi cel din urmă dintre toţi şi slujitorul tuturor.
36 Şi luând un copil l-a pus în mijlocul lor, l-a luat în braţe şi a rostit:
37 Oricine va primi în numele meu pe unul din aceşti copii pe mine mă primeşte; şi oricine mă primeşte nu pe mine mă primeşte, dar pe cel ce m’a trimis pe mine.
38 Ci Ioan zise către el: Învăţătorule, am văzut pe unul izgonind demoni în numele tău, dar care nu mergea după noi şi l-am oprit, pentru că nu merge după noi.
39 Iisus însă răspunse: Nu-l opriţi, căci nu e nimeni care, făcând minuni în numele meu, să poată, degrabă după aceea, să mă vorbească de rău.
40 Cine nu este împotriva noastră este pentru noi.
41 Iar oricine vă va da să beţi fie şi un pahar de apă, în numele meu, fiindcă sunteţi ai lui Christos, adevăr grăiesc vouă că nu-şi va pierde răsplata sa.
42 Cine însă va fi sminteală unuia din aceştia micii, care cred întru mine, mai bine ar fi pentru el să-i atârne cineva de gât o piatră de moară şi să-l arunce în mare.
43 Şi de te sminteşte mâna ta, taie-o, că mai bine îţi este ţie ciung să intri în viaţă, de cât amândouă mâinile având să te duci în Gheena, în focul cel nestins,
44 Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.
45 Şi de te sminteşte piciorul tău, taie-l, că mai bine îţi este ţie şchiop să intri în viaţă, decât având amândouă picioarele să fii azvârlit în Gheena, în focul cel nestins,
46 Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.
47 Şi de te sminteşte ochiul tău, scoate-l, că mai bine îţi este ţie cu un singur ochi să intri în împărăţia lui Dumnezeu, decât având amândoi ochii să fii zvârlit în Gheena focului,
48 Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.
49 Căci orişicare se va săra cu foc, după cum orice jertfă se va săra cu sare.
50 Bună este sarea; dacă însă sarea îşi pierde sărătura, cu ce veţi mai drege-o? Aveţi sare întru voi şi fiţi în pace unii cu alţii.