1 «Şi acum către voi, preoţilor, se îndreaptă această poruncă:
2 Dacă voi nu veţi asculta şi nu vă veţi pleca inima să daţi slavă numelui meu», – zice Domnul Savaot, – «voi trimite peste voi blestemul şi voi preface în blestem binecuvântarea voastră, şi am şi prefăcut-o în blestem, căci voi nu puneţi la inimă poruncile mele.
3 Iată că eu voi doborî braţul vostru şi în faţă arunca-vă-voi spurcăciune, spurcăciunea dobitoacelor voastre jertfite, şi veţi fi măturaţi cu ea.
4 Atunci vă veţi da seama că eu v’am dat porunca aceasta, ca să fie neclintit legământul meu cu Levi», – zice Domnul Savaot.
5 «Avut-am legământ cu el de viaţă şi de pace. Şi i le-am dat, iar el mi-a dat cinstirea cuvenită. Căci el s’a temut de mine şi s’a cucerit în faţa numelui meu.
6 Învăţătură dreaptă fost-a în gura lui şi pe buzele lui nu s’a aflat strâmbătate; întru pace şi întru dreptate a umblat cu mine şi pe mulţi i-a întors de la fărădelege.
7 Căci buzele preotului sunt paznicele ştiinţei şi din gura lui aşteptăm învăţătura, căci el este solul Domnului Savaot.
8 Dar voi v’aţi depărtat de la calea cea dreaptă şi pe mulţi i-aţi poticnit din credinţă; voi aţi stricat legământul meu cu Levi», – zice Domnul Savaot.
9 «Pentru aceasta şi eu v’am lăsat să fiţi dispreţuiţi şi umiliţi în faţa poporului întreg, fiindcă n’aţi păzit îndreptările mele şi nici nu v’aţi ridicat ochii la învăţătura mea.
10 Nu avem oare cu toţii un singur părinte? Nu ne-a făcut pe noi un singur Dumnezeu? Pentru ce suntem vicleni unul către altul şi pângărim legământul părinţilor noştri?
11 Iuda este necredincios şi urîciune se săvârşeşte în Israil şi în Ierusalim; căci Iuda pângăreşte templul pe care îl iubeşte Domnul şi s’a însoţit cu fiica unui dumnezeu strein.
12 Nimicire-ar Domnul pe martor şi pe apărător, din corturile lui Iacob, pentru cel ce făptueşte unele ca aceste şi aduce prinoase Domnului Savaot.
13 Ci iată şi a doua faptă pe care o săvârşiţi: Voi acoperiţi cu lacrimi jertfelnicul Domnului, cu plânsete şi cu gemete, pentru că el nu se mai uită la prinoase şi nu mai binevoieşte să primească nimic din mâinile voastre.
14 Şi întrebaţi: «De ce?» Din pricină că Domnul a fost mărturie între tine şi femeia tinereţelor tale, faţă de care tu eşti necredincios, deşi ea este tovarăşa ta şi femeia legământului tău.
15 Oare nu i-a făcut Dumnezeu ca să fie ca o singură făptură, cu trupul şi cu sufletul ei? Şi această făptură întrunită, ce năzueşte ea? Să aibă odrasle pentru Dumnezeu! Luaţi aminte deci la viaţa voastră! Şi tu nu fii viclean cu femeia cu care te-ai însoţit din tinereţele tale.
16 «Când cineva o goneşte din ură», – zice Domnul Dumnezeul lui Israil, – «este ca şi cum cineva îşi acopere de strâmbătate veşmântul său», – zice Domnul Savaot. «Aveţi grijă de viaţa voastră şi nu vă purtaţi cu viclenie.
17 Voi obosiţi pe Domnul cu vorbele voastre. Şi mai întrebaţi: «Cum îl obosim?» Când ziceţi: «Oricine face rău este bun înaintea Domnului şi faţă de aceştia el e plin de voie bună!», sau când întrebaţi: «Unde este Dumnezeul dreptăţii?»