1 În vremea aceea, mergea Iisus, într’o zi de Sâmbătă, printre semănături, iar ucenicii lui au flămânzit şi au început să smulgă spice şi să mănânce.
2 Văzând aceasta, Fariseii au zis lui: Iată ucenicii tăi fac ceea ce nu se cade să facă Sâmbăta.
3 El le răspunse: Au n’aţi citit ce-a făcut David, când a flămânzit el şi cei ce erau cu el?
4 Cum a intrat în casa Domnului şi a mâncat pâinile punerii înainte, care nu se cuveneau lui să le mănânce, nici celor ce erau cu el, fără numai preoţilor?
5 Sau n’aţi citit în lege că preoţii, Sâmbăta în templu, calcă Sâmbăta şi sunt fără de vină?
6 Ci grăiesc vouă că mai mare decât templul este cineva aici.
7 Dacă aţi fi ştiut ce însemnează: Milă voiesc, iar nu jertfă, n’aţi fi osândit pe cei fără de vină.
8 Că domn este Fiul omului şi al Sâmbetei.
9 Şi trecând de acolo, a venit în sinagoga lor.
10 Şi iată un om cu mâna uscată. Atunci îl întrebară zicând: Cade-se oare a tămădui în zi de Sâmbătă? Ca să aibă de ce să-l învinuiască.
11 El le răspunse: Cine va fi între voi omul care având o oaie, de va cădea oaia, Sâmbăta, în groapă, să n’o apuce şi să n’o ridice?
12 Cu cât mai presus de oaie este omul! De aceea se cade a face bine Sâmbăta.
13 Atunci îi zise omului: întinde mâna ta. El o întinse şi se făcu la loc sănătoasă ca şi cealaltă.
14 Iar Fariseii ieşind din sinagogă se sfătuiră împotriva lui, cum să-l piardă.
15 Iisus însă, cunoscându-i, a purces de acolo şi mulţi au venit după el şi i-a tămăduit pe ei pe toţi.
16 Dar le-a poruncit cu asprime să nu-l dea în vileag,
17 Ca să se împlinească ceea ce s’a spus prin Isaia prorocul, care zice:
18 Iată fiul meu pe care l-am ales, iubitul meu întru care a binevoit sufletul meu; pune-voi duhul meu peste el şi judecată păgânilor va vesti.
19 Nu se va sfădi, nici nu va striga, şi nu va auzi nimeni, pe uliţe, glasul lui.
20 Trestie strivită nu va frânge şi feştilă fumegândă nu va stinge, până ce nu va scoate, spre biruinţă, judecata.
21 Şi întru numele lui vor nădăjdui neamurile păgâne.
22 Atunci au adus la el pe un demonizat, orb şi mut, şi l-a tămăduit, aşa încât cel orb şi mut, grăia şi vedea.
23 Iar mulţimile toate se mirau şi ziceau: Nu este oare acesta fiul lui David?
24 Fariseii însă, auzind, ziceau: Acesta nu scoate pe demoni fără numai cu Beelzebul, căpetenia demonilor.
25 Cunoscând gândurile lor, Iisus le zise: Orice împărăţie care se dezbină întru sine se pustieşte şi orice cetate sau casă care se dezbină întru sine nu va mai dăinui.
26 Dacă Satana dă afară pe Satana, s’a dezbinat întru sine; dar atunci cum va sta împărăţia lui?
27 Şi dacă eu scot pe demoni cu Beelzebul, feciorii voştri cu cine îi scot? De aceea ei vă vor fi judecători.
28 Iar dacă eu cu duhul lui Dumnezeu scot pe demoni, atunci a ajuns la voi împărăţia lui Dumnezeu.
29 Cum poate cineva să intre în casa celui tare şi să-i jefuiască sculele, dacă nu va lega întâi pe cel tare şi pe urmă să-i prade casa?
30 Cine nu este cu mine este împotriva mea şi cine nu adună cu mine risipeşte.
31 Drept aceea zic vouă: Orice păcat şi orice hulă se va ierta oamenilor, dar hula împotriva Duhului nu se va ierta.
32 Oricine va fi zis vre-un cuvânt împotriva Fiului omului, iertat va fi lui; dar cine va fi zis împotriva Duhului Sfânt, nu va fi iertat lui, nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie.
33 Ori spuneţi că pomul este bun şi rodul lui e bun, ori spuneţi că pomul este rău şi rodul lui e rău, căci după rod se cunoaşte pomul.
34 Pui de năpârci, cum puteţi să grăiţi cele bune, o dată ce sunteţi răi? Căci din prisosinţa inimii grăieşte gura.
35 Omul cel bun din comoara lui cea bună scoate afară cele bune, pe când omul cel rău din comoara lui cea rea scoate afară cele rele.
36 Vă spun că pentru orice cuvânt deşert, pe care-l vor rosti oamenii, vor da socoteală în ziua judecăţii.
37 Căci din cuvintele tale vei fi găsit drept şi din cuvintele tale vei fi osândit.
38 Atunci luând cuvântul, unii dintre Cărturari şi Farisei îi ziseră: Învăţătorule, voim de la tine să vedem un semn.
39 Dar Iisus le răspunse: Neam viclean şi precurvar cere semn, dar semn nu i se va da, fără numai semnul lui Iona prorocul.
40 Că precum a fost Iona în pântecele chitului trei zile şi trei nopţi, aşa va fi Fiul omului, în inima pământului, trei zile şi trei nopţi.
41 Bărbaţii din Ninive se vor scula la judecată cu neamul acesta şi-l vor osândi, căci s’au pocăit la propovăduirea lui Iona, şi iată aici mai mult decât Iona.
42 Împărăteasa de la miază-zi se va scula la judecată cu neamul acesta şi-l va osândi, căci a venit de la marginile pământului ca să asculte înţelepciunea lui Solomon, şi iată aci mai mult decât Solomon.
43 Şi când spiritul necurat a ieşit din om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă şi nu găseşte.
44 Atunci zice: Mă voi întoarce la casa mea de unde am ieşit; şi venind o află necuprinsă, măturată şi împodobită.
45 Atunci se duce şi ia cu sine alte şapte duhuri mai rele decât el, şi intrând sălăşluesc aici, şi se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi. Aşa va fi şi cu acest neam viclean.
46 Pe când Iisus tot mai propovăduia mulţimilor, iată muma şi fraţii lui stăteau afară, căutând să vorbească cu el.
47 Şi oarecine îi zise: Iată muma ta şi fraţii tăi stau afară, căutând să-ţi vorbească.
48 Iar el răspunzând, zise către cel ce-i grăise: Cine este muma mea şi cine sunt fraţii mei?
49 Şi întinzând mâna către ucenicii săi, zise: Iată muma mea şi fraţii mei.
50 Că oricine va face voia Tatălui meu celui din ceruri, acela îmi este frate şi soră şi mumă.