1 În vremea aceea a auzit tetrarhul Irod despre faima lui Iisus.
2 Şi a zis curtenilor săi: Acesta este Ioan Botezătorul; el s’a sculat din morţi şi de aceea puterile lucrează întru el.
3 Că Irod prinsese pe Ioan, îl legase şi-l pusese în temniţă, pentru Irodiada, femeia lui Filip, fratele său.
4 Fiindcă Ioan îi zisese lui: Nu ţi se cuvine s’o aibi de nevastă.
5 De aceea Irod voia să-l omoare, dar se temea de norod, că-l ţinea pe el de proroc.
6 Ci prăznuind Irod ziua lui de naştere, fiica Irodiadei a jucat în mijlocul ospăţului şi a plăcut lui Irod,
7 De unde, cu jurământ a mărturisit ei că-i va da orice va cere.
8 Iar ea, îndemnată fiind de mumă-sa, dă-mi, zice ea, aici în tipsie, capul lui Ioan Botezătorul.
9 Atunci tetrarhul s’a întristat, dar pentru jurământ şi pentru comeseni, a poruncit să i se dea.
10 Şi a trimis şi a tăiat capul lui Ioan, în temniţă.
11 Şi capul lui fu adus pe tipsie şi fu dat fetei, iar ea îl duse mumei sale.
12 În urmă, venind ucenicii lui, au luat trupul şi l-au înmormântat şi s’au dus să dea de ştire lui Iisus.
13 Iar Iisus auzind s’a dus de acolo cu corabia, în loc singuratic, dar aflând mulţimile au venit după el, pe jos, din oraşe.
14 Şi ieşind văzu gloată multă, şi i se făcu milă de ei şi tămădui pe bolnavii lor.
15 Iar când s’a făcut seară, ucenicii au venit la el şi i-au zis: locul este pustiu şi ceasul a trecut de acum; deci dă drumul mulţimilor ca să se ducă în sate, să-şi cumpere de mâncare.
16 Iisus însă le răspunse: N’au trebuinţă să se ducă; daţi-le voi să mănânce.
17 Atunci ei îi spun: Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti.
18 El rosti: Aduceţi-mi acestea mie aici.
19 După aceea, a poruncit ca gloatele să şază jos pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti, a căutat spre cer, a binecuvântat şi frângând a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulţimilor.
20 Şi au mâncat toţi şi s’au săturat şi au ridicat prisosul de fărămituri douăsprezece coşuri pline.
21 Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.
22 După aceea Iisus sili pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea lui, pe ţărmul celălalt, până ce el va da drumul mulţimilor.
23 Iar dând drumul mulţimilor, s’a suit în munte, în singurătate, ca să se roage. Şi în faptul serii era acolo singur.
24 În vremea aceasta, corabia era în mijlocul mării, muncindu-se de valuri, căci vântul era împotrivă.
25 Iar la a patra streajă din noapte, veni la ei Iisus, umblând pe mare.
26 Văzându-l umblând pe mare, ucenicii se spăimântară, zicând că e nălucă şi de frică au strigat.
27 Dar el le-a vorbit îndată, zicându-le: îndrăzniţi, eu sunt; nu vă temeţi.
28 Atunci Petru, răspunzând, a zis: Doamne, dacă eşti tu, porunceşte să viu la tine pe apă.
29 El i-a zis: Vino. Iar Petre pogorîndu-se din corabie a mers pe valuri, şi a venit către Iisus.
30 Dar când văzu vijelia se temu şi începând să se cufunde în mare strigă: Doamne, scapă-mă!
31 Iar Iisus, întinzându-i mâna grabnic, îl apucă şi-i zise: Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?
32 Şi suindu-se ei în corabie, s’a potolit furtuna.
33 Iar cei din corabie i s’au închinat, zicând: Cu adevărat tu eşti fiul lui Dumnezeu.
34 Şi trecând marea, au venit în pământul Ghenisaretului.
35 Dar cunoscându-l pe el oamenii locului aceluia, au trimis vorbă în tot acel cuprins şi au adus la el pe toţi bolnavii.
36 Şi îl rugau să-i lase numai să se atingă de poala hainei lui, şi câţi se atingeau se vindecau deplin.