1 Iar după ce Iisus a sfârşit aceste asemănări, a trecut din Galileea şi a venit în hotarele Iudeei, de ceea parte a Iordanului.
2 Şi a mers după el mulţime de oameni şi i-a tămăduit pe ei acolo.
3 Ci Fariseu, ispitindu-l, au venit la el şi au zis: Se cade oare omului să-şi lase femeia sa, pentru fiece pricină?
4 Răspunzând, el a zis: N’aţi citit că cel care i-a făcut de la început, bărbat şi femeie i-a făcut?
5 Şi adaogă: Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup.
6 Aşa încât nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce-a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.
7 Atunci ei îl întrebară: Pentru ce dar Moise a rânduit să-i dea carte de despărţire şi să o lase?
8 Iisus le răspunse: Fiindcă Moise după învârtoşarea inimii voastre v’a dat voie vouă să lăsaţi pe femeile voastre, dar din început nu a fost aşa.
9 Ci zic vouă că oricine va lăsa pe femeia sa nu pentru desfrânare şi se va însura cu alta, precurveşte; şi cine s’a însurat cu cea lăsată, precurveşte de asemeni.
10 Zicu-i atunci ucenicii: Dacă astfel este starea omului cu femeia, nu este de folos să se însoare.
11 Iar el le zise lor: Nu toţi pricep cuvântul acesta, ci aceia cărora le este dat.
12 Că sunt fameni care s’au născut aşa din pântecele maicii lor; sunt fameni pe care oamenii i-au făcut fameni, şi sunt fameni care s’au făcut fameni pe sine, pentru împărăţia cerurilor. Cine poate să înţeleagă, înţeleagă.
13 În vremea aceea, au adus la el copii ca să-şi pună mâinile peste ei şi să se roage; însă ucenicii îi certau.
14 Iisus atunci le spuse: Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi pe ei ca să vie la mine, că a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor.
15 Şi punându-şi mâinile peste ei se duse de acolo.
16 Şi iată oarecine venind la el îi zice: Învăţătorule, ce lucru bun să fac ca să am viaţa veşnică?
17 El îi răspunse: Ce mă întrebi despre Bun? Unul este cel Bun. Iar de vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile.
18 Care? zice acela. Iisus rosti: Să nu ucizi, să nu precurveşti, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb;
19 Să cinsteşti pe tatăl său şi pe muma ta şi să iubeşti pe aproapele tău ca însuţi pe tine.
20 Tânărul îi zise: Toate acestea le-am păzit din copilăria mea. Ce-mi mai lipseşte?
21 Atunci Iisus i-a spus: De voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea vino şi urmează-mă.
22 Ci auzind tânărul plecă întristat, căci avea multe avuţii.
23 Iară Iisus zise către ucenicii săi: Adevăr grăiesc vouă că un bogat cu anevoie va intra întru împărăţia cerurilor.
24 Încă o dată zic vouă că mai lesne este să treacă o cămilă prin urechile acului, decât să intre un bogat întru împărăţia cerurilor.
25 La acest cuvânt, ucenicpp se mirară foarte şi ziseră: Oare cine poate să se mântuiască?
26 Dar Iisus privind la ei, le grăi: La oameni aceasta e cu neputinţă, la Dumnezeu însă toate sunt cu putinţă.
27 Atunci Petru luând cuvântul zis-a lui: Iată, noi am lăsat toate şi te-am urmat pe tine. Ce oare va fi nouă?
28 Esus rosti către ei: Adevăr grăiesc vouă că voi cei ce m’aţi urmat pe mine, la naşterea din nou a lumii, când Fiul omului va şedea în jeţul măririi sale, veţi şedea şi voi în douăsprezece jeţuri, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israil.
29 Şi oricine care a lăsat fraţi sau surori, sau tată, sau mumă, sau femeie, sau copii, sau moşii, sau case, pentru numele meu, înmulţit va lua înapoi şi va moşteni viaţa veşnică.
30 Ci mulţi dintâi vor fi pe urmă, şi cei de pe urmă vor fi întâi.