1 Căci împărăţia cerurilor este asemenea unui om gospodar, care a ieşit dis-de-dimineaţă, ca să tocmească lucrători în via sa.
2 Învoindu-se cu lucrătorii cu un dinar pe zi, i-a trimis pe ei ca să lucreze în vie.
3 Dar ieşind pe la ceasul al treilea, a văzut pe alţii stând în târg, fără de lucru.
4 Şi le-a zis acelora: Mergeţi şi voi în vie şi ce va fi cu dreptul vă voi da.
5 Iar ei s’au dus. Ieşind iarăş pe la ceasul al şaselea şi al nouălea, a făcut tot aşa.
6 Pe la ceasul al unsprezecelea, ieşind încă o dată, găsi alţii stând fără lucru şi le zise: De ce aţi stat aici toată ziua nemuncind?
7 Ei îi spun: Fiindcă nimenea nu ne-a tocmit. El le zice: Duceţi-vă şi voi în vie şi ce va fi cu dreptul veţi lua.
8 Făcându-se seară, stăpânul viei zice către îngrijitorul lui: Chiamă pe lucrători şi dă-le plata, începând de la cei din urmă, până la cei dintâi.
9 Venind cei de la ceasul al unsprezecelea luară câte un dinar.
10 Venind şi cei dintâi socoteau că vor lua mai mult, dar luară şi ei tot câte un dinar.
11 Ci luând dinarul, cârteau împotriva stăpânului casei,
12 Zicând: Aceştia de pe urmă au făcut un ceas şi i-ai pus deopotrivă ca noi care am dus greutatea zilei şi arşiţa.
13 Atunci el răspunzând zise unuia dintre ei: Prietene, nu-ţi fac nedreptate. Oare nu te-ai învoit cu mine un dinar?
14 Ia ce este al tău şi pleacă. Voiesc să dau acestui de pe urmă ca şi ţie.
15 Au nu mi se cade mie să fac ce voiesc cu ale mele? Sau ochiul tău este rău, pentru că eu sunt bun?
16 Astfel vor fi cei din urmă întâi şi cei dintâi pe urmă, că mulţi sunt chemaţi, dar puţin aleşi.
17 Iar pe când mergea la Ierusalim, Iisus a luat laoparte pe cei doisprezece ucenici şi le-a spus lor, pe cale:
18 Iată, ne suim la Ierusalim şi Fiul omului va fi dat în mâna arhiereilor şi a cărturarilor şi-l vor osândi la moarte;
19 Şi îl vor da în mâna păgânilor, ca să-l batjocorească şi să-l biciuiască şi să-l răstignească, dar a treia zi va învia.
20 În vremea aceea, a venit la el muma fiilor lui Zevedeu, împreună cu fiii ei, închinându-se şi cerând ceva dela el.
21 Ci el a întrebat-o: Ce voieşti? Îi răspunde: Zi ca să şează aceşti doi fii ai mei unul de-a-dreapta şi altul de-a-stânga ta, întru împărăţia ta.
22 Atunci răspunzând Iisus a zis: Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi oare să beţi paharul pe care-l voi bea eu şi cu botezul cu care eu mă botez să vă botezaţi? Zic ei: Putem.
23 El le zice: Cu adevărat paharul meu veţi bea şi cu botezul cu care eu mă botez vă veţi boteza, dar a şedea de-a-dreapta şi de-a-stânga mea nu este al meu să dau, ci se va da cărora s’a pregătit de către Tatăl meu.
24 Când auziră ceilalţi zece ucenici, se mâniară pe eei doi fraţi.
25 Dar Iisus chemându-i la sine le grăi: Ştiţi că domnitorii păgânilor stăpânesc peste ei şi cei mari au asupra lor toată puterea.
26 Nu tot aşa va fi între voi, ci care între voi va vrea să fie mare să fie slujitorul vostru.
27 Şi care între voi va vrea să fie întâiul să fie sluga voastră.
28 După cum şi Fiul omului n’a venit ca să fie servit, ci ca să servească şi să-şi dea sufletul său drept preţ de răscumpărare pentru mulţi.
29 Iar la pornirea lor din Ierihon mulţime mare venea în urma lui.
30 Şi iată doi orbi, care şedeau lângă drum, auzind că trece Iisus, au strigat şi au zis: Milueşte-ne pe noi, Fiule al lui David!
31 Dar mulţimea îi certa ca să tacă, ei însă şi mai tare strigau, zicând: Doamne, milueşte-ne pe noi, Fiule al lui David!
32 Atunci Iisus stând locului i-a chemat şi le-a zis: Ce voiţi să vă fac?
33 Grăiescu-i lui: Doamne, să se deschiză ochii noştri.
34 Şi făcându-i-se milă lui Iisus, s’a atins de ochii lor şi îndată au văzut şi au mers după el.