23
Atunci vorbi Iisus mulţimilor şi ucenicilor săi,
Zicând: Cărturarii şi Fariseii au şezut în scaunul lui Moise;
Deci toate câte vă vor zice vouă, faceţi-le şi păziţi-le; dar după faptele lor nu faceţi, că ei zic, dar nu fac.
Că leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, ci ei nici cu degetul nu voiesc să le mişte.
Toate faptele lor le fac ca să fie priviţi de oameni; căci îşi fac filacteliile late şi-şi măresc ciucurii de pe poale.
Le place să stea în capul mesei, la ospeţe, şi în băncile dintâi, în sinagoge,
Şi să li se închine lumea în târguri şi să-i numească oamenii: Rabi.
Voi însă să nu vă ziceţi Rabi, că unul este învăţătorul vostru; ci voi sunteţi fraţi.
Şi să nu numiţi tatăl vostru pe pământ pe nimeni, că tatăl vostru unul este, cel din ceruri.
10 Nici învăţători să nu vă numiţi, că învăţătorul vostru este unul: Christos.
11 Şi care este mai mare între voi să fie slujitorul vostru.
12 Iar cine se va înălţa pe sine, se va smeri, şi cine se va smeri pe sine, se va înălţa.
13 Vai vouă, Cărturarilor şi Fariseilor făţarnici, că închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi!
14 Vai vouă, Cărturarilor şi Fariseilor făţarnici, că mâncaţi casele văduvelor şi de ochii lumii vă rugaţi rugăciuni lungi; pentru aceasta mai multa osândă veţi lua!
15 Vai vouă, Cărturarilor şi Fariseilor făţarnici, că înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi un proselit, şi când a ajuns, îl faceţi fiul Gheenei încă o dată cât voi!
16 Vai vouă, povăţuitorilor orbi, care ziceţi: Cel ce se va jura pe templu, nu e nimic dator, dar cel ce se va jura pe aurul templului este dator!
17 Nebuni şi orbi! Ce este mai mare: aurul sau templul care sfinţeşte aurul?
18 Ziceţi iar: Cel ce se va jura pe altar, nimic un este dator, dar cel ce se va jura pe darul ce este deasupra altarului este dator.
19 Nebuni şi orbi! Ce este mai mare: darul sau altarul care sfinţeşte darul?
20 Deci cel ce se jură pe altar se jură pe el şi pe toate câte sunt deasupra lui.
21 Şi cel ce se jură pe templu se jură pe el şi pe cel ce sălăşlueşte într’însul.
22 Şi cel ce se jură pe cer se jură pe tronul lui Dumnezeu şi pe cel ce şade pe tron.
23 Vai vouă, Cărturarilor şi Fariseilor făţarnici, că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile mai grele ale legii: judecata, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi!
24 Povăţuitori orbi, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila!
25 Vai vouă, Cărturarilor şi Fariseilor făţarnici, că voi curăţiţi partea din afară a paharului şi a blidului, iar înlăuntru sunt pline de hrăpire şi de necumpătare!
26 Fariseule orb, curăţă întâi lăuntrul paharului şi al blidului, ca să fie curat şi pe dinafară!
27 Vai vouă, Cărturarilor şi Fariseilor făţarnici, că semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe dinafară se arată frumoase, înlăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi de toată necurăţia!
28 Aşa şi voi, pe dinafară vă arătaţi oamenilor drepţi, înlăuntru însă sunteţi plini de făţărie şi de fărădelege.
29 Vai vouă Cărturarilor şi Fariseilor făţarnici, că zidiţi mormintele prorocilor şi împodobiţi pietrele de la căpătâiul drepţilor!
30 Şi ziceţi: De am fi fost noi în zilele părinţilor noştri, n’am fi fost părtaşi cu ei la vărsarea sângelui prorocilor!
31 Astfel dar, mărturisiţi voi înşivă că sunteţi fii ai celor ce au omorît pe proroci.
32 Ci umpleţi voi măsura părinţilor voştri!
33 Şerpi, pui de năpârcă, cum veţi scăpa de osânda Gheenei?
34 De aceea, iată, eu trimit la voi proroci şi înţelepţi şi cărturari; dintre ei veţi omorî şi veţi răstigni; dintre ei veţi biciui în sinagoge şi veţi urmări din oraş în oraş.
35 Ca să cadă asupra voastră tot sângele drepţilor, răspândit pe pământ, de la sângele dreptului Abel, până la sângele lui Zaharia, fiul lui Varahia, pe care l-aţi ucis între templu şi altar.
36 Adevăr grăiesc vouă: vor veni acestea toate asupra acestui neam.
37 Ierusalime! Ierusalime, care omori pe proroci şi cu pietre ucizi pe cei trimişi la tine, de câte ori voit-am să adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii ei, sub aripi, dar nu aţi vrut!
38 Iată, casa voastră vi se lasă pustie;
39 Căci vă zic vouă că de acum nu mă veţi mai vedea, până când nu veţi zice: Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului!