1 Iar după ce Iisus a sfârşit toate aceste cuvinte, a rostit către ucenicii săi:
2 Ştiţi că peste două zile vor fi Paştile şi Fiul omului se va da ca să se răstignească.
3 Atunci mai marii preoţilor şi bătrânii poporului s’au adunat la curtea arhiereului care se numea Caiafa.
4 Şi împreună s’au sfătuit ca să prindă pe Iisus, cu vicleşug, şi să-l omoare.
5 Dar ziceau: Nu în sărbători, ca să nu se facă turburare în popor.
6 Fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul,
7 S’a apropiat de el o femeie, având un alabastru cu mir de mare preţ şi l-a turnat pe capul lui, pe când şedea la masă.
8 Ci văzând ucenicii, s’au mâniat şi au zis: De ce s’a făcut risipa aceasta?
9 Căci mirul acesta putea să fie vândut scump, iar banii daţi săracilor.
10 Dar Iisus aflând le-a zis: Pentru ce faceţi femeii supărare? Fapta ei, faţă de mine, este un lucru bun.
11 Căci pe săraci pururea îi aveţi cu Voi, dar pe mine nu mă aveţi pururea;
12 Că ea, turnând mirul acesta pe trupul meu, a făcut-o întru înmormântarea mea.
13 Adevăr grăiesc vouă: oriunde se va propovădui evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce-a făcut ea, spre pomenirea ei.
14 Ci unul dintre cei doisprezece, care se numea Iuda Iscariotul, s’a fost dus la mai marii preoţilor,
15 Şi le-a zis: Ce voiţi să-mi daţi, şi eu îl voi da în mâinile voastre? Iar ei s’au învoit cu el treizeci de arginţi.
16 Şi de atunci căuta un prilej potrivit ca să-l dea în mâinile lor.
17 În cea dintâi zi a Azimilor, au venit ucenicii la Iisus şi l-au întrebat: Unde voieşti să-ţi gătim, ca să mănânci Paştile?
18 El le-a răspuns: Mergeţi în oraş, la cutare, şi spuneţi-i: învăţătorul zice: timpul meu este aproape; la tine voi să fac Paştile cu ucenicii mei.
19 Şi ucenicii au făcut precum le-a poruncit Iisus şi au gătit Paştile.
20 Iar când s’a făcut seară, a şezut la masă cu cei doisprezece ucenici.
21 Şi pe când mâncau, Iisus a zis: Adevăr grăiesc vouă: unul dintre voi mă va vinde.
22 Atunci ei, întristându-se foarte, începură să-i zică fiecare, unul după altul: Nu cumva eu sunt, Doamne?
23 Iar el răspunzând a zis: Cel ce a întins cu mine mâna în blid, acela mă va vinde.
24 Intr’adevăr, Fiul omului merge precum scris este pentru el. Vai însă acelui om prin care Fiul omului se vinde. Mai bine era de omul acela dacă nu se mai năştea.
25 Atunci Iuda, cel ce l-a vândut, deschizând gura a întrebat: Nu cumva sunt eu, Învăţătorule? Răspuns-a lui: Tu ai zis-o.
26 Iar pe când mâncau, Iisus luând pâinea, a binecuvântat, a frânt şi dând ucenicilor a zis: Luaţi, mâncaţi, aceasta este trupul meu.
27 Şi luând paharul şi mulţumind, le-a dat zicând: Beţi dintru acesta toţi;
28 Că acesta este sângele meu, al legii celei noi, carele pentru mulţi se varsă, spre iertarea păcatelor.
29 Ci vă spun vouă, nu voi mai bea de acum din acest rod al viei, până în ziua aceea când îl voi bea cu voi, nou, întru împărăţia Tatălui meu.
30 Şi după ce cântară laude, ieşiră la Muntele Măslinilor.
31 Atunci Iisus grăit-a către ei: Toţi vă veţi sminti întru mine în noaptea aceasta, căci scris este: Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile turmei.
32 Dar după învierea mea, voi merge mai nainte de voi în Galileia.
33 Ci Petru, luând cuvântul, zis-a lui: Dacă toţi se vor sminti întru tine, eu niciodată nu mă voi sminti.
34 Iisus îi răspunse: Adevăr grăiesc ţie că noaptea aceasta, mai nainte de cântatul cocoşului, de trei ori te vei lepăda de mine.
35 Petru însă rosteşte: Şi de ar fi să mor împreună cu tine, nu te voi tăgădui. Şi toţi ucenicii au zis la fel.
36 Atunci Iisus a mers dimpreună cu ucenicii la un loc ce se cheamă Ghetsemane şi a zis către ei: Şedeţi aici, până ce mă voi duce colo şi mă voi ruga.
37 Şi luând cu sine pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zevedeu, a început să se întristeze şi să se turbure.
38 Iar lor le-a zis: întristat este sufletul meu până la moarte. Rămâneţi aici şi privegheaţi împreună cu mine.
39 Şi mergând puţin mai nainte, a căzut cu faţa la pământ, rugându-se şi zicând: Părintele meu, de este cu putinţă, treacă de la mine paharul acesta, însă nu precum voiesc eu, ci precum voieşti tu.
40 Ci venind la ucenici, i-a găsit pe ei dormind şi i-a zis lui Petru: Astfel n’aţi avut putere un singur ceas să priveghiaţi cu mine!
41 Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită. Căci duhul este osârduitor, dar trupul neputincios.
42 Iarăşi, ducându-se a doua oară, s’a rugat zicând: Părintele meu, dacă nu este cu putinţă să treacă acest pahar, ca să nu-l beau, facă-se voia ta.
43 Şi din nou venind, îi află pe ei adormiţi, căci ochii lor erau îngreuiaţi.
44 Şi lăsându-i s’a dus încă o dată şi a treia oară s’a rugat, acelaşi cuvânt zicând.
45 Atunci a venit la ucenici şi le-a zis: Dormiţi de acum şi vă odihniţi! Iată s’a apropiat ceasul. Şi Fiul omului este dat în mâinile păcătoşilor.
46 Sculaţi-vă să mergem, iată s’a apropiat cel ce m’a vândut.
47 Şi pe când vorbea încă, iată sosit-a Iuda, unul dintre cei doisprezece, şi împreună cu el gloată multă, cu săbii şi cu fuşti, trimişi de mai marii preoţilor şi de bătrânii poporului.
48 Iar vânzătorul le-a fost dat un semn zicând: Pe care-l voi săruta, acela este: puneţi mâna pe el.
49 Deci, venind în clipa ceea cu degrabă la Iisus, zise: Bucură-te, învăţătorule! Şi l-a sărutat.
50 Ci Iisus grăit-a lui: Prietene, pentru ce-ai venit, îndeplineşte. Atunci apropiindu-se ei au pus mâinile pe Iisus şi l-au prins.
51 Şi iată unul dintre cei ce erau cu Iisus întinzând mâna a tras sabia şi lovind pe servitorul arhiereului i-a tăiat urechea.
52 Dar atunci Iisus i-a zis: întoarce sabia ta la locul ei, căci toţi cei ce iau sabia de sabie vor pieri.
53 Au gândeşti că nu pot să rog pe Tatăl meu şi să-mi pună mie acum nainte mai mult decât douăsprezece legiuni de îngeri?
54 Dar cum se vor împlini scripturile, după care aşa trebuie să fie?
55 În ora aceea zise Iisus mulţimii: Ca la un tâlhar ieşit-aţi cu săbii şi cu suliţe ca să mă prindeţi. În fiecare zi şedeam în templu şi învăţam şi n’aţi pus mâna pe mine.
56 Dar toate acestea s’au făcut ca să se împlinească scripturile prorocilor. Atunci toţi ucenicii l-au lăsat şi au fugit.
57 Cei care îl prinseseră pe Iisus l-au dus la Caiafa arhiereul, unde erau adunaţi cărturarii şi bătrânii.
58 Ci Petru îl urma de departe până a ajuns la curtea arhiereului şi pătrunzând înăuntru a şezut printre servitori, ca să vadă sfârşitul.
59 Iar mai marii preoţilor, bătrânii şi tot sinedriul căutau mărturie mincinoasă împotriva lui ca să-l omoare.
60 Şi nu găseau, deşi veniseră mulţi martori mincinoşi. În urmă se înfăţişară doi,
61 Şi ziseră: Acesta a grăit: Pot să dărâm locaşul lui Dumnezeu şi în trei zile să-l clădesc.
62 Sculându-se arhiereul l-a întrebat: Nu răspunzi nimic la ceea ce mărturisesc împotriva ta aceşti oameni?
63 Dar Iisus a tăcut din gură. Atunci arhiereul vorbind iarăşi a zis: Juru-te pe Dumnezeul cel viu, să ne spui nouă de eşti tu Christosul, Fiul lui Dumnezeu.
64 Ci Iisus i-a răspuns: Tu ai zis-o. Şi vă spun încă: de acum veţi vedea pe Fiul omului şezând de-a-dreapta puterii şi venind pe norii cerului.
65 Atunci arhiereul îşi sfâşie veşmintele zicând: Hulă a adus lui Dumnezeu! Ce trebuinţă mai avem de martori? Iată acum aţi auzit hula lui.
66 Ce socotiţi? Iar ei răspunzând au zis: Este vinovat de moarte.
67 Atunci au scuipat în obrazul lui şi l-au bătut cu pumnii, iar unii îi dădeau palme.
68 Şi ziceau: Profeţeşte-ne,Christoase, cine este cel ce te-a lovit.
69 Petru stătea afară în curte. Dar o servitoare se apropie de el şi-i zise: Şi tu erai cu Iisus Galileianul.
70 El însă tăgădui înaintea tuturor zicând: Nu ştiu ce vorbeşti.
71 Dar când ieşi la poartă, îl văzu altă servitoare şi zise celor de acolo: Şi acesta era cu Iisus Nazarineanul.
72 Şi încă o dată Petru tăgădui cu jurământ: Nu cunosc pe omul acesta.
73 Peste o clipă însă, se apropiară cei ce stăteau în preajmă şi-i ziseră lui Petru: Cu adevărat şi tu eşti dintre ei, căci şi vorbirea ta te dă pe faţă.
74 Atunci el începu să se blesteme şi să se jure: Nu cunosc pe omul acesta. Şi deodată cântă cocoşul.
75 Atunci Petru îşi aduse aminte de cuvântul lui Iisus care zisese: Mai nainte de a cânta cocoşul, te vei lepăda de mine de trei ori. Şi ieşind afară plânse cu amar.