27
Iar în faptul dimineţii, toţi Mai marii preoţilor şi bătrânii poporului au ţinut un sfat împotriva lui Iisus, ca să-l omoare.
Apoi legându-l l-au dus şi l-au predat lui Ponţiu Pilat, procuratorul.
Atunci Iuda, cel ce l-a vândut, văzând că a fost osândit la moarte, s’a căit şi a adus înapoi arhiereilor şi bătrânilor cei treizeci de arginţi,
Zicând: Greşit-am de am vândut sânge nevinovat. Ei îi răspunseră: Ce ne priveşte pe noi? Tu vei vedea.
Ci el, aruncând argintii în templu, a plecat. Apoi s’a dus şi s’a spânzurat.
Iar mai marii preoţilor luând banii ziseră: Nu se cuvine să-i punem în vistieria templului, deoarece sunt preţ de sânge.
Şi după ce au luat înţelegere împreună, au cumpărat cu ei Ţarina Olarului pentru îngroparea streinilor.
Pentru aceea s’a numit ţarina aceea Ţarina Sângelui, până în ziua de astăzi.
Atunci s’a împlinit cuvântul spus de Ieremia prorocul, care zice: Şi au luat cei treizeci de arginţi, preţul celui preţuit, care s’a drămuit de fiii lui Israil.
10 Şi i-au dat pe ţarina olarului, după cum mi-a rânduit mie Domnul.
11 Iar Iisus stătea înaintea procuratorului. Şi l-a întrebat procuratorul, zicând: Tu eşti împăratul Iudeilor? Ci Iisus i-a răspuns: Tu zici.
12 Dar la pârile aduse lui de către mai marii preoţilor şi de către bătrâni nu răspundea nimic.
13 Atunci i-a zis Pilat: Nu auzi câte mărturisesc ei împotriva ta?
14 Însă nu i-a răspuns lui nici un singur cuvânt, încât procuratorul se mira foarte.
15 La sărbătoarea Paştilor, procuratorul avea obiceiul să dea drumul pentru popor, la un întemniţat pe care-l voiau ei.
16 Şi aveau atunci un vinovat vestit care se numea Baraba.
17 Ci adunaţi fiind laolaltă, Pilat le zise: Pe care voiţi să vi-l las vouă slobod, pe Baraba sau pe Iisus, care se zice Christos?
18 Că ştia că din răutate l-au dat în mâna lui.
19 Şi pe când stătea Pilat în scaunul de judecată, femeia lui trimis-a lui acest cuvânt: Nimic să nu aibi cu dreptul acela; căci mult am suferit, azi, în vis pentru el.
20 Însă mai marii preoţilor si bătrânii înduplecară gloatele ca să ceară pe Baraba, iar pe Iisus să-l piardă.
21 Procuratorul luând cuvântul i-a întrebat: Pe care voiţi, din amândoi, să vi-l las vouă slobod? Iar ei răspunseră: Pe Baraba.
22 Atunci Pilat le zise: Dar ce voi face cu Iisus, ce se chiamă Christos? Răspund cu toţii: Să se răstignească!
23 A zis iarăşi Pilat: Dar ce rău a făcut? Ei însă mai cu prisos strigau şi ziceau: Răstignească-se!
24 Deci, văzând Pilat că nimic nu foloseşte, ci mai mare turburare se face, a luat apă, s’a spălat pe mâini înaintea mulţimii şi a rostit: Nevinovat sunt eu de sângele acestui drept. Voi veţi vedea.
25 Iar tot poporul a răspuns şi a zis: Sângele lui asupra noastră şi asupra copiilor noştri!
26 Atunci l-a liberat pe Baraba, iar pe Iisus l-a biciuit şi l-a dat să fie răstignit.
27 Iară ostaşii procuratorului, luând cu ei pe Iisus, în pretoriu, au adunat în jurul lui toată cohorta.
28 Şi l-au dezbrăcat de hainele lui şi i-au pus o hlamidă roşie.
29 Şi împletind o cunună de spini i-au pus-o pe cap şi în mâna lui cea dreaptă trestie, apoi îngenunchind înaintea lui râdeau de el zicând: Bucură-te, împăratul Iudeilor!
30 Şi scuipând asupra lui, luau trestia şi-l băteau peste cap.
31 Iar după ce l-au batjocorit, l-au dezbrăcat de hlamidă, l-au îmbrăcat cu hainele lui şi l-au dus ca să-l răstignească.
32 Ieşind cu el afară, au găsit pe un om din Chirene cu numele Simon; pe acesta l-au silit să ducă crucea lui.
33 Şi dacă au venit la locul numit Golgota, ceea ce însemnează: locul căpăţânii,
34 I-au dat să bea vin amestecat cu fiere, dar gustând nu a voit să bea.
35 Iar după ce l-au răstignit, au împărţit veşmintele lui, aruncând sorţi ca să se împlinească ceea ce s’a zis de prorocul: Impărţit-au hainele mele loruşi, iar pentru cămaşa mea au aruncat sorţi.
36 Apoi ostaşii au stat jos şi-l păzeau acolo.
37 Iar deasupra capului i-au pus în slove vina lui: Acesta este Iisus împăratul Iudeilor.
38 Tot atunci, răstigniţi au fost împreună cu el doi tâlhari, unul de-a-dreapta şi celălalt de-a-stânga.
39 Iar trecătorii îl huleau şi clătinau capetele lor,
40 Zicând: Tu cel ce dărâmi templul şi în trei zile îl clădeşti, mântueşte-te pe tine însuţi! De eşti Fiul lui Dumnezeu, pogoară-te de pe cruce!
41 Aşijderea şi mai marii preoţilor râdeau de el, cu Cărturarii şi cu bătrânii, şi ziceau:
42 Pe alţii i-a mântuit, iar pe sine nu poate să se mântuiască! Dacă este împăratul lui Israil, pogoare-se acum de pe cruce, şi vom crede într’însul.
43 Increzutu-s’a în Dumnezeu. Să-l scape acum, dacă vrea cu el! Căci a zis: Sunt Fiul lui Dumnezeu.
44 În acelaşi chip, îl ocărau şi tâlharii cei împreună răstigniţi cu el.
45 Ci de la ceasul al şaselea s’a făcut întuneric peste tot pământul, până la ceasul al nouălea;
46 Iar către ceasul al nouălea, a strigat Iisus cu glas mare zicând: Eli, Eli, lama sabahtani! adică Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m’ai părăsit?
47 Oarecare dintre cei ce stăteau acolo, auzind ziceau: Pe Ilie îl strigă acesta.
48 Iar unul dintre ei alergă îndată şi luând un burete îl umplu de oţet, îl puse într’o trestie şi-i dădu să bea.
49 Iar ceilalţi ziceau: Lasă, să vedem dacă vine Ilie să-l mântuiască.
50 Ci Iisus strigând încă o dată cu glas mare şi-a dat duhul.
51 Şi iată, catapeteasma templului se sfâşie în două, de sus până jos, iar pământul se cutremură şi stâncile se despicară.
52 Mormintele se deschiseră şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi se sculară.
53 Şi ieşind din morminte, după învierea lui, intrară în cetatea sfântă şi se arătară multora.
54 Iar sutaşul şi cei ce împreună cu el păzeau pe Iisus, văzând cutremurul şi cele ce s’au făcut, s’au înfricoşat foarte şi au zis: Cu adevărat Fiul lui Dumnezeu era acesta!
55 Şi erau acolo multe femei, privind de departe, care urmaseră din Galileia pe Iisus şi îl serveau.
56 Intre care era Măria Magdalina şi Măria, muma lui Iacob şi a lui Iosif, şi muma fiilor lui Zevedeu.
57 Iar în amurgul zilei, veni un om bogat, de fel din Arimateia, cu numele Iosif, care era şi el ucenic al lui Iisus.
58 Acesta ducându-se la Pilat a cerut trupul lui Iisus. Atunci Pilat a poruncit să i se dea.
59 Iar Iosif luând trupul l-a înfăşurat în giulgiu curat de in,
60 Şi I-apus într’un mormânt nou al lui, pe care-l săpase în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la uşa gropniţei şi s’a dus.
61 Iar acolo era Maria Magdalina şi cealaltă Marie, stând în faţa locului unde l-au îngropat.
62 A doua zi care este după Vineri (Sâmbătă), s’au adunat mai marii preoţilor şi Fariseii la Pilat.
63 Şi i-au zis: Doamne, ne-am adus aminte că acel amăgitor a spus, fiind încă în viaţă: După trei zile mă voi scula.
64 Deci porunceşte ca mormântul să fie păzit bine până a treia zi, ca nu cumva ucenicii lui să vie şi să-l fure şi să spună poporului: S’a sculat din morţi. Şi va fi rătăcirea de pe urmă mai rea decât cea dintâi.
65 Ci Pilat le-a grăit: Aveţi păzitori; mergeţi şi întăriţi cum ştiţi.
66 Iar ei ducându-se au întărit mormântul cu pază şi au pecetluit piatra.