1 Pogorîndu-se din munte, gloate multe au mers după el.
2 Şi iată un lepros apropiindu-se, i se închină, zicând: Doamne, dacă voieşti, poţi să mă curăţeşti.
3 Atunci Iisus întinzând mâna, s’a atins de el, zicând: voiesc, curăţeşte-te. Şi îndată s’a curăţit lepra lui.
4 Apoi i-a zis Iisus: Vezi, nu spune nimănui, ci mergi, arată-te preoţilor şi adu darul pe care l-a rânduit Moise, spre mărturie lor.
5 Pe când intra în Capernaum, s’a apropiat de el un sutaş, rugându-l,
6 Şi zicând: Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chinuindu-se cumplit.
7 Iisus îi zise: Voi veni şi-l voi tămădui.
8 Dar sutaşul răspunzând i-a vorbit: Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci numai zi cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea.
9 Că şi eu sunt om sub stăpânirea altora şi am sub mine ostaşi, şi-i spun acestuia: du-te, şi se duce, şi celuilalt: vino, şi vine, şi slugii mele: fă aceasta, şi face.
10 Auzind acestea, Iisus s’a minunat şi a zis celor ce veneau după el: Adevăr grăiesc vouă: nici întru Israil n’am găsit atâta credinţă.
11 Drept aceea vă spun că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacob în împărăţia cerurilor;
12 Iar fiii împărăţiei vor merge întru întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.
13 Şi i-a zis Iisus sutaşului: Du-te, fie ţie după cum ai crezut. Şi s’a însănătoşit servitorul lui în ora aceea.
14 Venind Iisus în casa lui Petru, a văzut pe soacra acestuia zăcând, prinsă de friguri.
15 Şi s’a atins de mâna ei, iar frigurile o lăsară, şi se sculă şi îi slujea lui.
16 Iar fâcându-se seară, aduseră la el mulţi demonizaţi, şi scoase afară duhurile cu cuvântul şi pe toţi cei bolnavi îi tămădui,
17 Ca să se împlinească ceea ce s’a spus prin Isaia prorocul, care zice: Acesta neputinţele noastre a luat şi boalele noastre le-a purtat.
18 Văzând Iisus noroade multe împrejurul lui, a poruncit ucenicilor să treacă de ceea parte a mării.
19 Atunci a venit la el un cărturar şi a grăit: Învăţătorule, te voi urma, oriunde vei merge.
20 Dar Iisus i-a răspuns: Vulpile au vizuini şi păsările cerului cuiburi, Fiul omului însă nu are unde să-şi plece capul.
21 Un altul dintre ucenici îi zise: Doamne, dă-mi voie să mă duc întâi şi să îngrop pe tatăl meu.
22 El însă i-a zis: Vino după mine şi lasă morţii să-şi îngroape pe morţii lor.
23 Intrând în corabie, ucenicii lui îl urmară.
24 Şi iată că pe mare se iscă o furtună atât de aprigă, încât corabia se învăluia în talazuri; iar el dormea.
25 Atunci ucenicii veniră la el şi-l deşteptară spunându-i: Doamne, mântueşte-ne că pierim.
26 Iisus le zice: De ce vă este frică, puţin credincioşilor? S’a sculat atunci, a certat vânturile şi marea şi s’a făcut linişte deplină.
27 Iar oamenii se mirară zicând: Ce fel de om este acesta, că şi vânturile şi marea ascultă de el!
28 Când trecu dincolo în ţinutul Gadarenilor, îl întâmpinară doi demonizaţi care ieşeau din morminte şi atât de cumpliţi, încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea.
29 Şi iată, au început să strige şi să zică: Ce este nouă şi ţie, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai nainte de vreme ca să ne chinueşti?
30 Departe de ei era o turmă mare de porci, la păşune.
31 Iar demonii se rugau de el şi ziceau: Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma’de porci.
32 Atunci el le spuse: Duceţi-vă. Iar ei ieşind se duseră în turma de porci. Şi iată că toată turma se repezi de pe povârniş în mare şi pieri în ape.
33 Iar păzitorii fugiră şi ducându-se în oraş spuseră tot ce se întâmplase cu demonizaţii.
34 Atunci tot oraşul ieşi întru întâmpinarea lui Iisus şi văzându-l îl rugară să treacă din hotarele lor.