1 Iată, pe munţi, picioarele celui ce binevesteşte, ale celui ce crăiniceşte pacea! Prăznueşte, Iudo, sărbătorile tale, plineşte făgăduinţele tale, căci duşmanul cel înverşunat nu va mai trece pe la tine, el a fost cu totul înfrânt.
2 Un duşman nimicitor a pornit împotriva ta, Ninive; păzeşte întăriturile, străjueşte calea, încinge-ţi coapsele, fii bărbătoasă foarte!
3 Căci Domnul a sădit din nou via lui Iacob – slava lui Israil – pe care furii au prădat-o şi i-au ciumpăvit viţele.
4 Scutul războinicilor săi este vopsit cu roşu; oştenii sunt înveşmântaţi în porfiră; în focul armelor de oţel carele de război se ivesc. În ziua de năvală, călăreţii pornesc ca un vârtej, peste câmpie.
5 Carele de luptă duruesc şi se avântă în câmp deschis. înfăţişarea lor: flăcări de foc, fulgere care scapără.
6 Căpeteniile ei îi aduc aminte… şi se poticnesc în mersul lor…. Dau zor înspre ziduri şi pregătesc apărători.
7 Stăvilarele fluviilor se deschid şi curtea împărătească de spaimă e cuprinsă!
8 S’a sfârşit. Ea este prinsă şi luată roabă! Slujnicele ei scot suspine – guruit de porumbei – şi se bat în piept.
9 Şi Ninive este ca un iaz de apă din vremi străvechi!… Şi locuitorii ei fug din ea!… «Staţi, opriţi-vă!» Dar nimeni nu se întoarce.
10 «Prădaţi aurul, jăfuiţi argintul!», căci fără sfârşit sunt bogăţiile ei: averi, scumpeturi fel de fel.
11 Ea este pustiită, jăfuită şi prădată!.. Inimi frânte, genunchi care tremură, coapse care dârdâe de groază, şi feţele tuturor sunt îngălbenite de spaimă.
12 Unde este sălaşul leilor? Unde este vizuina puilor de leu, unde se învârteau leul, leoaica şi puiul de leu, şi nimeni nu îndrăznea să-i turbure?
13 Leul care sfâşia prada pentru puii lui şi o sugruma pentru leoaicele lui şi îşi umplea de vânat şi de pradă vizuinele şi culcuşurile lui?
14 «Iată că sunt împotriva ta», – zice Domnul Savaot, – «şi voi arde în foc carele tale şi puii tăi de leu sabia îi va ia străpunge; stârpi-voi din ţară prădăciunile tale şi glasul crainicilor tăi nu se va mai auzi!»