10
Şi a rostit lui Moise Domnul altă poruncă:
«Fă două trâmbiţe de argint; dar să le faci din argint cecănit. Ele să-ţi slujească la chemarea obştiei şi la pornirea taberilor.
Când vor suna toate, să se strângă la tine toată obştia la uşa cortului descoperirii,
Iar când va suna numai una, să se adune la tine voevozii şi căpeteniile peste miile lui Israil.
De veţi suna semnul de plecare, să pornească cei din tabăra de la răsărit,
Iar de veţi suna semnul de plecare pentru a doua oară, să pornească cei din tabăra de la miază-zi şi să se sune numai pentru pornirea lor.
Iar când va fi să se adune obştia, să sunaţi din trâmbiţă ca de obicei, dar să nu sunaţi semnalul de plecare.
Dar numai fiii lui Aaron, preoţii, să sune din trâmbiţă. Aceste pravili să fie deapururi pentru voi în neam de neamul vostru.
Când voi veţi porni la război în ţara voastră, împotriva vrăjmaşului împilător, să sunaţi alarma din trâmbiţă şi atunci veţi fi pomeniţi înaintea Domnului Dumnezeului vostru şi veţi fi mântuiţi de vrăjmaşii voştri.
10 Şi în ziua bucuriei voastre, la sărbătorile voastre, la lunile noi, să sunaţi din trâmbiţă la arderile de tot şi la jertfele voastre de pace, ca să fie ele aducere aminte înaintea Dumnezeului vostru, căci eu sunt Dumnezeul vostru!»
11 În anul al doilea, în luna a doua, în ziua a douăzecea a lunii, s’a ridicat norul de deasupra locaşului descoperirii,
12 Şi au pornit la drum fiii lui Israil, din pustiul Sinai, iar norul s’a oprit în pustiul Paran.
13 Astfel ei porniră la drum întâia oară la porunca Domnului trimisă prin gura lui Moise.
14 Întâi a purces steagul taberii fiilor lui Iuda după ostile lor, iar peste oaste era Naason, fiul lui Aminadab.
15 Peste oastea fiilor lui Isahar era Natanail, fiul lui Ţuar;
16 Peste oastea fiilor lui Zebulon era Eliab, fiul lui Helon.
17 Atunci locaşul sfânt a fost desfăcut, iar fiii lui Gherşon şi ai lui Merari plecară, ducând locaşul sfânt.
18 Apoi a pornit steagul taberii lui Ruben după oștile, lor iar peste oaste era Eliţur, fiul lui Şedeur.
19 Peste oastea fiilor lui Simeon era Şelumiel, fiul lui Ţurişadai;
20 Peste oastea fiilor lui Gad era Eliasaf, fiul lui Reguel.
21 Şi au pornit Cahatiţii purtând sfintele odoare pe când alţii aşezau locaşul sfânt aşteptând venirea lor.
22 Apoi a pornit steagul fiilor lui Efraim, ceată după ceată, iar peste oaste era Elişama, fiul lui Amihud.
23 Peste oastea seminţiei fiilor lui Manase era Gamaliil, fiul lui Pedaţur;
24 Peste oastea seminţiei fiilor lui Veniamin era Abidan, fiul lui Ghedeon.
25 Apoi a pornit steagul taberii fiilor lui Dan, ceată după ceată, – urma tuturor taberilor, iar peste oştirea lui era Ahiezer, fiul lui Amişadai.
26 Peste oştirea seminţiei fiilor lui Aşer era Paghiel, fiul lui Ocran;
27 Peste oştirea seminţiei fiilor lui Neftali era Ahira, fiul lui Enan.
28 Acesta a fost şartul de plecare în care au pornit fiii lui Israil, oştire după oştire.
29 Atunci a îmbiat Moise pe Hobab, fiul lui Reguel, Madianitul, socrul lui Moise: «Noi pornim spre ţara despre care Domnul a zis: «Eu vă voi da-o vouă!» Haide cu noi, şi te vom răsplăti cu bine, căci Domnul a făgăduit bine lui Israil.»
30 Dar el i-a răspuns: «Nu merg! Ci mă voi duce în ţara mea şi la neamul meu».
31 Atunci Moise i-a zis: «Nu ne lăsa! Tu cunoşti locurile unde putem să poposim în pustie; fii ochi de călăuză pentru noi.
32 Iar dacă tu ne vei însoţi, te vom face părtaş la fericirea cu care Dumnezeu ne va ferici.»
33 Şi au plecat din muntele Domnului, cale de trei zile, cu chivotul legământului Domnului înaintea lor, ca să găsească loc de popas.
34 Şi când porneau cu tabăra, norul Domnului era umbrind ziua deasupra lor.
35 La pornirea chivotului legii, Moise zicea: «Scoală-te, Doamne, şi să se risipească vrăjmaşii tăi şi să fugă din faţa ta cei ce te urăsc pe tine!»
36 Iar la oprire zicea: «Întoarce-te, Doamne, către zecile de mii ale seminţiilor lui Israil!»