1 Şi a început poporul să cârtească la urechile Domnului. Atunci a auzit Domnul şi s’a aprins mânia lui, şi focul Domnului s’a făcut văpaie împotriva lor şi a început să mistue capătul taberii.
2 Dar poporul a strigat către Moise şi Moise s’a rugat Domnului şi focul se stinse.
3 Şi s’a chemat numele locului aceluia Tabeera, fiindcă s’a aprins focul Domnului împotriva lor.
4 Dar gloata străinilor, care se afla în mijlocul lui, îşi aprinse pofta. Atunci fiii lui Israil începură şi ei să se tânguiască şi să se jeluiască: «Cine ne va da să mâncăm carne?
5 Ne aducem aminte de peştele pe care îl mâneam degeaba în Egipt, de castraveţi, de harbuji, de praz, de ceapă şi de usturoi,
6 Iar acum sufletul ni se usucă, şi din tot ce aveam n’a rămas nimic, decât mana de dinaintea ochilor noştri!»
7 – Mana era ca boaba de coriandru şi înfăţişarea ei ca răşina de bdeliu.
8 Poporul se împrăştia şi o aduna, o măcina în râşniţă sau o pisa în piuă, o fierbea în oale şi făcea din ea turte; gustul ei era ca de plăcintă făcută cu untdelemn.
9 Şi când cădea, noaptea, roua în tabără, cădea şi mana. –
10 Şi când a auzit Moise poporul plângând neam cu neam, fiecare la uşa cortului lui, mânia Domnului s’a aprins groaznic, iar Moise se întrista foarte.
11 Şi a zis Moise către Domnul: «Pentru ce ai căşunat rău robului tău şi de ce n’am aflat har în ochii tăi, ci ai pus în spinarea mea povara grijei acestui popor?
12 Oare eu am zămislit poporul acesta? Oare eu l-am născut că-mi zici: «Ţine-l la sânul tău precum ţine doica pe prunc, până va ajunge în ţara pe care ai dăruit-o cu jurământ părinţilor lui»?
13 De unde am eu carne să îndestulez tot poporul acesta, care plânge şi spune: «Dă-ne carne ca să mâncăm!»
14 Nu sunt în stare să duc singur tot poporul acesta, căci el este prea greu pentru mine.
15 Iar dacă tu vrei să te porţi aşa cu mine, mai degrabă omoară-mă, dacă am aflat har înaintea ochilor tăi, ca să nu mai văd nenorocirea lui!»
16 Atunci Domnul răspunse lui Moise: «Adună-mi şaptezeci de bărbaţi dintre bătrânii lui Israil, pe care-i ştii că sunt bătrânii poporului şi mai marii lui, şi adă-i la cortul descoperirii, să stea acolo la un loc cu tine.
17 Atunci eu mă voi pogorî şi voi grăi cu tine. Şi voi lua din duhul care s’a pogorît peste tine şi voi pune peste ei, ca să ducă cu tine povara grijei poporului şi să nu o porţi numai tu singur.
18 Iar poporului să-i zici: «Pregătiţi-vă pentru mâine să mâncaţi carne, căci aţi bocit în urechile Domnului şi v’aţi tânguit: «Cine ne va da nouă să mâncăm carne, căci ce fericiţi eram noi în Egipt!» Acum Domnul vă va da carne şi voi veţi mânca.
19 Şi nu veţi mânca o zi, sau două, sau cinci, sau zece, sau douăzeci,
20 Ci o lună, până când vă va ieşi pe nas, ca astfel să vă scârbiţi, din pricină că aţi dispreţuit pe Domnul care este în mijlocul vostru şi aţi plâns înaintea mea zicând: «Pentru ce am ieşit din Egipt?»
21 Dar atunci a răspuns Moise: «Norodul în mijlocul căruia sunt este de şase sute de mii de pedestraşi şi tu spui: «Eu îi voi îndestula cu carne şi vor mânca o lună de zile».
22 Oare se vor junghia pentru ei turmele şi cirezile ca să le fie de ajuns, sau se vor pescui peştii mării ca să fie îndestulaţi?»
23 Şi a zis Domnul către Moise: «Oare mâna Domnului este scurtă? Acum te vei încredinţa dacă se va împlini cuvântul meu ori nu!»
24 După aceasta a ieşit Moise şi a grăit poporului cuvintele Domnului şi a strâns şaptezeci de oameni dintre bătrânii poporului şi i-a adus pe ei să stea în preajma cortului.
25 Şi Domnul s’a pogorît în nor şi a grăit către el, şi a luat din duhul dăruit lui şi a dat celor şaptezeci de bătrâni. Şi a fost când Duhul s’a odihnit peste ei, începură să proorocească, apoi s’au oprit.
26 Doi oameni însă rămaseră în tabără. Pe unul îl chema Eldad, iar pe celălalt Medad. Şi s’a odihnit peste ei Duhul. Ci ei erau printre cei înscrişi, dar n’au ieşit să se ducă la cort, şi ei au proorocit atunci, în tabără.
27 Dar un tânăr a alergat şi a dat de veste lui Moise aşa: «Eldad şi Medad proorocesc în tabără!»
28 Şi a răspuns Iosua, fiul lui Nun, slujitorul lui Moise din tinereţile lui: «O, domnul meu Moise, împiedică-i!»
29 Atunci i-a spus Moise: «Oare tu ai duh de râvnire împotriva mea? O, dacă ar fi tot poporul numai profeţi şi de-ar odihni Domnul Duhul său peste ei!»
30 Şi Moise împreună cu bătrânii lui Israil s’au adunat în tabără.
31 Atunci s’a pornit o viforniţă de la Domnul şi a adus prepeliţe de la mare şi le-a trântit la pământ lângă tabără cale de o zi într’o parte şi cale de o zi în cealaltă parte, în vecinătatea taberii, strat ca de doi coţi pe faţa pământului.
32 Şi s’a pornit poporul şi toată ziua aceea şi toată noaptea aceea şi a doua zi a strâns prepeliţe; iar cel care strânsese mai puţin, tot strânsese zece grămezi. După aceasta ei le-au întins împrejurul taberii.
33 Dar carnea era încă între dinţii lor şi nu isprăviseră încă de mâncat când mânia Domnului se aprinse împotriva poporului şi bătu Domnul poporul cu bătaie mare foarte.
34 Şi numele locului aceluia s’a chemat Chibrot-Hataava, căci acolo a fost îngropat poporul cel întărâtat de poftă.
35 Dela Chibrot-Hataava poporul s’a îndreptat către Haţerot şi a poposit la Haţerot.