1 Şi Domnul a grăit iarăşi lui Moise:
2 «Vorbeşte fiilor lui Israil şi le spune: După ce veţi intra în ţara în care veţi sălăşlui, pe care eu o voi da vouă,
3 Şi veţi vrea să aduceţi jertfă arsă în foc Domnului, fie ardere de tot, fie jertfă pentru plinirea unei făgăduinţe sau de bunăvoie sau la sărbătorile voastre, să aduceţi din turmele şi din cirezile voastre jertfă întru miros de bună mireazmă Domnului.
4 Cel care va aduce darul său să pună înaintea Domnului prinos de lamură de făină a zecea parte dintr’o efă, frământată cu un sfert de hin de untdelemn,
5 Şi vin pentru jertfa de turnare un sfert de hin la arderea de tot sau la jertfă, pentru fiecare miel.
6 Pentru un berbec să aduci prinos două zecimi de lamură de făină frământată cu o treime dintr’un hin de untdelemn,
7 Şi vin pentru jertfa de turnare, o treime dintr’un hin să pui înaintea Domnului întru miros de bună mireazmă.
8 Dacă vei aduce Domnului jertfă un juncan, fie ardere de tot, fie jertfă pentru plinirea unei făgăduinţe sau jertfă de pace,
9 Să aduci cu juncanul trei zecimi prinos de lamură de făină frământată cu o jumătate de hin de untdelemn,
10 Şi vin pentru jertfa de turnare să aduci o jumătate de hin ca jertfă arsă în foc întru miros de bună mireazmă Domnului.
11 Aşa să fie rânduiala pentru fiecare taur, berbec, miel sau ied.
12 După numărul capetelor de vită pe care le aduceţi, rânduiala să fie potrivit cu fiecare din ele.
13 Orice băştinaş să facă după această rânduială, când va aduce jertfă întru miros de bună mireazmă Domnului;
14 Şi dacă sălăşlueşte cu voi un străin, sau cineva se află în mijlocul vostru în neam de neamul vostru, să săvârşească tot după această rânduiala, când va vrea să aducă jertfă Domnului întru miros de bună mireazmă.
15 Obştia să aibă o singură lege, pentru voi cât şi pentru străinul care sălăşlueşte în mijlocul vostru, lege veşnică să aveţi în neam de neam, iar înaintea Domnului străinul să fie socotit la fel ca şi voi.
16 Aceeaşi lege şi aceeaşi socotinţă să aibă putere şi pentru voi şi pentru străinul care stă la un loc cu voi!»
17 Şi Domnul a mai grăit cu Moise într’acest chip:
18 «Vorbeşte cu fiii lui Israil şi le zi: Când veţi intra în ţara în care vă voi duce,
19 Şi când veţi mânca din pâinea ţării, să înălţaţi Domnului jertfă ridicată.
20 Ca pârgă din aluatul vostru să înălţaţi Domnului o turtă, aşa cum înălţaţi prinosul de la arie.
21 Din pârga aluatului vostru să aduceţi prinos ridicat Domnului în neam de neamul vostru.
22 Dacă veţi păcătui din neştiinţă şi veţi călca toate aceste porunci pe care Domnul le-a vestit lui Moise,
23 Adică tot ce v’a poruncit Domnul vouă prin gura lui Moise, din ziua în care Domnul v’a dat porunci şi mai departe în neam de neamul vostru,
24 Dacă păcatul a fost săvârşit de obştie din neştiinţă, toată obştia să aducă un viţel din cireada ca ardere de tot Domnului întru miros de bună mireazmă, cu prinosul şi jertfa de turnare rânduite şi un ţap jertfă pentru păcat.
25 Şi preotul să facă ispăşirea pentru toată obştia fiilor lui Israil, şi li se va ierta păcatul, fiindcă a fost săvârşit din neştiinţă. Şi ei să aducă darul lor: jertfă arsă în foc Domnului, apoi jertfa pentru păcat din neştiinţă.
26 Atunci toată obştia fiilor lui Israil va fi iertată, asemeni şi străinul care locueşte în mijlocul ei, fiindcă tot poporul a păcătuit din neştiinţă.
27 Dacă cineva a păcătuit din neştiinţă, să aducă o capră de un an ca jertfă pentru păcat,
28 Şi preotul să facă ispăşirea înaintea Domnului pentru cel cer a săvârşit păcatul din neştiinţă. O dată ispăşirea făcută, el va fi iertat.
29 Băştinaşul cât şi străinul care locueşte în mijlocul fiilor lui Israil să aibă aceeaşi lege când vre-unul din ei păcătueşte din neştiinţă.
30 Dacă vre-unul dintre băştinaşi sau dintre străini huleşte cu bună ştiinţă pe Domnul, sufletul acela să fie stârpit din poporul lui,
31 Căci a dispreţuit cuvântul Domnului şi poruncile lui le-a călcat. Acela să fie stârpit cu totul, iar păcatul să fie asupra lui.»
32 Când erau fiii lui Israil în pustie, au găsit un om strângând lemne în ziua Sâmbetei,
33 Şi l-au adus cei ce l-au găsit strângând lemne la Moise şi la Aaron şi la toată obştia,
34 Şi l-au pus ei sub pază, fiindcă nu era hotărît ce pedeapsă i se cuvine.
35 Atunci a zis Domnul către Moise: «Omul acela să fie omorît, toată obştia să-l ucidă cu pietre afară din tabără!»
36 Şi toată obştia l-a scos afară din tabără şi au aruncat cu pietre într’însul, precum poruncise Domnul, şi el a murit.
37 Şi a mai rostit Domnul lui Moise:
38 «Vorbeşte către fiii lui Israil şi spune-le să-şi pună canafi la poalele veşmintelor lor, în neam de neamul lor, şi mai sus de canafi să pună un găetan de porfiră violetă.
39 Şi când vă veţi uita la canafi, să vă aduceţi aminte de poruncile Domnului ca să le faceţi şi să nu vă lăsaţi ispitiţi de inima şi de ochii voştri prin care voi râvniţi la desfrânare.
40 Ci să vă aduceţi aminte şi să împliniţi toate poruncile mele şi să fiţi sfinţi înaintea Dumnezeului vostru.
41 Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru care v’am scos din ţara Egiptului ca să fiu Dumnezeul vostru. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru!»