1 Şi a vorbit din nou Domnul către Moise şi către Aaron aşa:
2 «Iată porunca legii pe care Dumnezeu a poruncit-o zicând: Spune fiilor lui Israil să aducă o juncană roşie, fără cusur şi fără racilă şi care să nu fi fost înjugată.
3 Pe aceasta să o daţi lui Eleazar preotul, să o scoată afară din tabără şi să o junghie înaintea lui.
4 Şi să ia Eleazar preotul cu degetul din sângele ei şi să stropească cu sângele ei de şapte ori partea de dinainte a cortului descoperirii,
5 Apoi să ardă juncana sub ochii lui: pielea, carnea, sângele ei, până şi necurăţenia ei.
6 Pe urmă să ia preotul lemn de cedru, esop şi aţă vişinie şi să le arunce în mijlocul văpăii care mistue juncana.
7 Să-şi spele preotul veşmintele sale, să-şi scalde trupul cu apă şi în urmă să intre în tabără, dar până seara va fi spurcat.
8 Asemenea şi cel ce a ars juncana să-şi spele veşmintele lui cu apă, să-şi spele şi trupul, dar până seara va fi spurcat.
9 Un om curat să strângă cenuşa juncanei şi s’o ducă undeva afară din tabără, într’un loc curat şi să fie păstrată pentru fiii lui Israil spre pregătirea apei curăţitoare: această juncană este jertfă pentru păcat.
10 Aşijderea şi cel care a adunat cenuşa juncanei să-şi spele veşmintele, dar până seara va fi spurcat. Aceasta să fie lege veşnică pentru Israil şi pentru pripăşiţii care trăiesc în mijlocul lor.
11 Cel ce se va atinge de un mort, de vre-un hoit omenesc, să fie spurcat şapte zile.
12 Acela să se curăţe cu apă în ziua a treia şi a şaptea şi va fi curat, iar dacă nu se va curăţi în ziua a treia şi a şaptea, nu va fi curat.
13 Oricine se atinge de un mort, de vre-un hoit omenesc, şi nu se va curăţi, va spurca sfântul locaş al Domnului. Sufletul aceluia să fie stârpit din Israil, fiindcă nu s’a stropit cu apă curăţitoare, fiind spurcat şi spurcăciunea rămâne într’însul.
14 Iată rânduiala: Dacă va muri cineva într’o casă, oricine va intra în casa aceea şi orice se va afla într’însa spurcat va fi şapte zile.
15 Şi orice vas descoperit şi fără capac spurcat va fi.
16 Oricine se va atinge pe câmp de un om ucis de sabie sau de mort, sau de oase de om, sau de mormânt, va fi spurcat şapte zile.
17 Pentru cel spurcat, să se ia din cenuşa juncanei arse ca jertfă pentru păcat şi peste ea să se toarne apă vie într’un vas,
18 Pe urmă un om curat să ia isop, să-l înmoaie în apă şi să stropească locuinţa şi vasele şi pe cei cc sunt într’însa şi pe cel ce s’a atins de vase, sau de cel ucis de sabie, sau de mort, sau de mormânt.
19 Şi omul curat să stropească pe cel spurcat în ziua a treia şi în ziua a şaptea, şi el va fi curat în ziua a şaptea. Apoi să-şi spele veşmintele şi să-şi scalde trupul cu apă şi seara va fi curat.
20 Şi dacă un om spurcat nu se va curăţi, sufletul aceluia să fie stârpit din obştie, căci a spurcat sfântul locaş al Domnului, şi, fiindcă nu a fost stropit cu apă curăţitoare, el este spurcat.
21 Aceasta să fie pentru voi lege veşnică. Cel ce a stropit cu apă curăţitoare să-şi spele veşmintele sale, iar cel ce s’a atins de apa curăţitoare să fie necurat până seara.
22 Şi orice va atinge omul cel spurcat va fi spurcat, iar omul care-l va atinge va fi necurat până seara.»