1 Când a prins de veste regele canaaneian din Arad, care domnea în Negheb, că Israil înaintează pe drumul dinspre Atanim, s’a războit cu Israil şi i-a luat câţiva robi.
2 Dar Israil a făcut făgăduinţă Domnului şi a zis: «Dacă tu vei da poporul acesta în mâna mea, atunci eu îţi voi afierosi cetăţile lui».
3 Şi Domnul a ascultat de glasul lui Israil şi i-a supus pe Canaaniţi, iar el i-a trecut prin ascuţişul săbiei şi a dărâmat cetăţile lor. Şi s’a numit locul acela Horma.
4 Şi au pornit de la muntele Hor pe drumul Mării Roşii, ca să ocolească ţara Edomului, dar pe cale norodul a început să-şi piardă cumpătul,
5 Şi norodul hulea pe Dumnezeu şi pe Moise: «Pentru ce ne-ai scos din Egipt, să murim în pustie? Căci n’avem nici pâine şi nici apă şi sufletul nostru s’a scârbit de această hrană sărăcăcioasă!»
6 Atunci a slobozit Domnul asupra poporului şerpi veninoşi, care au muşcat poporul şi mulţime de lume a murit din Israil.
7 Atunci poporul a venit la Moise şi a zis: «Păcătuit-am fiindcă am hulit pe Domnul şi pe tine! Roagă-te Domnului ca să ducă aiurea de la noi şerpii!» Şi Moise s’a rugat pentru popor.
8 Şi Domnul a grăit către Moise: «Fă un şarpe şi-l atârnă de un stâlp! Oricine va fi fost muşcat de şarpe şi se va uita la el, va rămânea cu viaţă.»
9 Atunci Moise a făcut un şarpe de aramă pe care l-a atârnat de un stâlp, iar când cineva era muşcat de şarpe şi se uita la şarpele cel de aramă, rămânea cu viaţă.
10 Şi fiii lui Israil au pornit de acolo şi au tăbărît la Obot.
11 Apoi au plecat şi din Obot şi şi-au aşezat tabăra la Iie-ha-Abarim în pustie, în faţa Moabului, către răsăritul soarelui.
12 De acolo au pornit şi au poposit în valea Zered.
13 Au pornit ei şi de acolo şi au tăbărît în pustie dincolo de Arnon, care iese din hotarele Amoriţilor, fiindcă Arnonul este graniţa dintre Moab şi Amoriţi,
14 Pentru aceasta se spune în Cartea Războaielor Domnului: «Vahebul din Sufa şi şivoaiele Arnonului,
15 Şi povârnişul curgerilor de apă care se întinde până în ţinutul Arului şi se sprijină în graniţa Moabului».
16 De acolo a apucat spre Beer. Aceasta este fântâna despre care Domnul a zis lui Moise: «Strânge poporul şi eu îi voi da să bea apă!»
17 Atunci Israil a cântat această cântare: «Înalţă-te, fântână! Cântaţi-i ei!
18 Fântâna pe care voevozii au săpat-o, pe care căpeteniile poporului au sfredelit-o cu schiptrul, cu toiegele lor!» Din pustie ei se îndreptară spre Matana.
19 Din Matana spre Nahaliel, de la Nahaliel la Bamot,
20 De la Bamot în valea din plaiul Moabului, lângă vârful Pisga, care stăpâneşte pustiul.
21 Apoi Israil a trimis soli la Sihon, regele Amoriţilor, să-i zică:
22 «Îngădueşte-mi să trec prin ţara ta! Noi nu vom năvăli în ţarine şi nici în vii, apă din fântâni nu vom bea, ci merge-vom pe drumul împărătesc până vom ieşi din graniţele tale!»
23 Însă Sihon n’a dat învoire ca Israil să treacă peste hotarele Iui, ci Sihon a adunat tot poporul său şi a ieşit întru întâmpinarea lui Israil în pustie, şi când a ajuns Ia Iahaţ, s’a ciocnit cu Israil.
24 Dar Israil l-a biruit trecându-l prin ascuţişul săbiei şi a luat în stăpânire ţara lui de la Arnon şi până Ia Iaboc, până la fiii lui Arnon, căci graniţa fiilor lui Arnon era întărită.
25 Atunci a cuprins Israil toate oraşele acestea şi a locuit Israil în toate oraşele Amoriţilor, în Heşbon, şi în toate aşezările care ţineau de el,
26 Căci Heşbonul era cetatea domnească a lui Sihon, regele Amoriţilor. El se războise cu regele de dinainte al Moabului şi i-a cuprins ţara lui de Ia Aroer şi până la Arnon.
27 Pentru aceasta poeţii alcătuit-au cântece: «Veniţi la Heşbon! Zidită şi întărită să fie cetatea lui Sihon!
28 Căci foc a ieşit din Heşbon, o flacără din cetatea lui Sihon, ea a mistuit Ar-Moabul, şi a prăpădit dealurile Arnonului!
29 Vai ţie, Moabe; eşti nimicit, tu popor al lui Chemoş! El a lăsat pe fiii săi fugari şi pe fiicele sale în robie la Sihon, regele Amoriţilor.
30 Aruncat-am după ei cu săgeţile noastre-, Heşbonul este nimicit până la Dibon. Noi am pustiit până la Nofa; focul s’a întins până la Medba.»
31 Şi Israil a locuit în ţara Amoriţilor.
32 Atunci Moise a trimis să fie iscodit Iazerul. Şi ei au cuprins aşezările care ţineau de el şi au gonit pe Amoriţii care locuiau acolo.
33 Şi cârmind din drum, au apucat drumul Basanului. Atunci a ieşit Og, regele Basanului, întru întâmpinarea lor, la Edrei, el şi tot poporul lui de luptă ca să se războiască.
34 Atunci a îmbărbătat Domnul pe Moise: «Nu te teme, căci îl voi da în mâna ta pe el şi pe tot poporul lui şi ţara lui, şi te vei purta cu el cum te-ai purtat cu Sihon, regele Amoriţilor, care domnea în Heşbon!»
35 Şi l-au înfrânt pe el şi pe fiii lui şi pe tot poporul războinic al lui până n’a mai rămas nimeni, şi au cuprins ţara lui.