4
Aşa dar, fiindcă Christos a pătimit cu trupul, înarmaţi-vă şi voi cu gândul acesta, că cine a suferit cu trupul a isprăvit cu păcatul,
Ca să nu mai trăiască, atât timp cât mai are de trăit în trup, după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu.
Destul este că în vremurile trecute aţi făcut cu desăvârşire voia păgânilor, umblând în desfrânări, în pofte, în beţii, în ospeţe, fără măsură, în petreceri cu vin mult şi în neiertate slujiri idoleşti.
De aceea, ei se miră că voi nu mai alergaţi cu ei în aceeaşi revărsare a desfrâului şi vă hulesc.
Ei îşi vor da seama înaintea celui ce este gata să judece viii şi morţii.
Că spre aceasta s’a binevestit şi morţilor, ca să fie judecaţi la fel cu oamenii care sunt în trup, dar să aibă, după Dumnezeu, viaţă cu duhul.
Iar sfârşitul tuturor s’a apropiat; fiţi dar cu mintea întreagă şi priveghiaţi în rugăciuni.
Mai înainte de toate, ţineţi din răsputeri la dragostea dintre voi, pentru că dragostea acoperă mulţime de păcate.
Fiţi, între voi, primitori de oaspeţi, fără de cârtire.
10 După darul pe care l-a primit fiecare, slujiţi-vă de el spre folosul tuturor ca nişte buni iconomi ai darului celui de multe feluri al lui Dumnezeu.
11 Dacă vorbeşte cineva, cuvintele lui să fie ca ale lui Dumnezeu; dacă slujeşte cineva, slujba lui să fie ca din puterea pe care o dă Dumnezeu, pentru ca întru toate Dumnezeu să se mărească, prin Iisus Christos, căruia îi este mărirea şi stăpânirea în vecii vecilor. Amin!
12 Iubiţilor, nu vă miraţi de pârjolul aprins între voi, spre ispitire, ca şi cum vi s’ar întâmpla ceva strein,
13 Ci, întrucât sunteţi părtaşi la suferinţele lui Christos, bucuraţi-vă, ca şi la descoperirea măririi lui să vă bucuraţi cu bucurie mare.
14 De sunteţi ocăriţi pentru numele lui Christos, fericiţi sunteţi, căci duhul măririi şi al lui Dumnezeu se odihneşte asupra voastră.
15 Nimeni dintre voi să nu sufere ca ucigaş, sau fur, sau făcător de rele, sau ca un ispititor de lucruri streine.
16 Iar de suferă ca creştin, să nu se ruşineze, ci să preamărească pe Dumnezeu, pentru numele acesta.
17 Căci vremea este ca să înceapă judecata de la casa lui Dumnezeu; şi dacă încape întâi de la noi, care va fi sfârşitul celor care nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu î
18 Şi dacă dreptul abia se mântuieşte, unde se vor arăta necredinciosul şi păcătosul?
19 Pentru aceea, şi cei ce sufăr, după voia lui Dumnezeu, să-şi încredinţeze lui, credinciosului Ziditor, sufletele lor, lucrând fapte bune.