5
Pe presviterii cei dintre voi îi rog, ca unul ce sunt împreună presviter şi martor al patimilor lui Christos şi părtaş al măririi celei ce va să se descopere:
Păstoriţi turma lui Dumnezeu, dată în paza voastră, cercetând-o, nu cu silnicie, ci cu voie bună, după Dumnezeu, nu pentru câştig urît, ci cu osârdie,
Nu ca şi cum aţi fi stăpâni peste biserici, ci pilde făcându-vă turmei.
Iar când se va arăta Mai-marele-păstorilor, veţi lua cununa măririi, cea neveştejită.
Tot aşa şi voi, tinerilor, plecaţi-vă celor bătrâni; şi toţi, unii faţă cu alţii înveşmântaţi-vă întru smerenie, pentru că Dumnezeu celor trufaşi le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă dar.
Deci, smeriţi-vă sub mâna cea tare a lui Dumnezeu, ca să vă înalţe la timpul cuvenit.
Aruncaţi asupra lui toată grija voastră, căci el are grijă de voi.
Fiţi treji, priveghiaţi; protivnicul vostru, diavolul, răcnind ca un leu, umblă căutând pe cine să înghită,
Căruia staţi împotrivă, vârtoşi în credinţă, ştiind că aceleaşi suferinţe se împlinesc şi cu fraţii voştri împrăştiaţi în lume.
10 Ci Dumnezeu a tot darul, care v’a chemat la mărirea sa cea veşnică, întru Christos, el însuşi – după ce veţi suferi puţină vreme – vă va duce la desăvârşire, vă va întări, vă va împuternici, vă va întemeia.
11 A lui fie mărirea şi puterea în vecii vecilor, Amin!
12 V’am scris aceste puţine lucruri, prin Silvan pe care îl ştiu frate credincios, ca să vă îndemn şi să vă mărturisesc că adevăratul dar al lui Dumnezeu este acesta, în care staţi.
13 Cei aleşi, împreună cu voi, din Babilon, şi Marcu, fiul meu, vă îmbrăţişează.
14 Îmbrăţişaţi-vă unul pe altul cu sărutarea dragostei. Pace vouă tuturor celor întru Christos!