1 Simon Petru, slujitor şi apostol al lui Iisus Christos, celor ce, prin dreptatea Dumnezeului nostru şi a Mântuitorului Iisus Christos, au dobândit o credinţă de acelaşi preţ cu a noastră,
2 Dar vouă şi pacea să se înmulţească, întru cunoştinţa lui Dumnezeu şi a lui Iisus, Domnului nostru.
3 Dumnezeiasca lui putere ne-a dăruit toate cele ce sunt spre viaţă şi spre bună cucernicie, făcându-ne să cunoaştem pe cel ce ne-a chemat prin a sa mărire şi prin a sa vârtute.
4 Cu aceasta, el ne-a hărăzit făgăduinţe mari şi de mare preţ ca prin ele să vă faceţi părtaşi dumnezeeştii firi şi să scăpaţi de stricăciunea poftei celei din lume.
5 Pentru acest cuvânt, puneţi şi din partea voastră toată sârguinţa şi adăogaţi la credinţa voastră: fapta bună, iar la fapta bună: cunoştinţa,
6 La cunoştinţă: înfrânarea, la înfrânare: răbdarea, la răbdare: evlavia,
7 La evlavie: îngăduiala frăţească, iar la îngăduiala frăţească: dragostea.
8 Căci dacă aceste lucruri sunt în voi şi tot sporesc, ele nu vă vor lăsa nici trândavi, nici sterpi, întru cunoştinţa Domnului nostru Iisus Christos.
9 Iar cel ce nu are acestea e cu vederea micşorată şi stinsă şi a uitat de curăţirea păcatelor lui de demult.
10 Pentru aceea, fraţilor, siliţi-vă cu atât mai vârtos să faceţi temeinică chemarea şi alegerea voastră, căci făcând acestea nu veţi greşi niciodată,
11 Ci astfel vi se va da cu bogăţie intrarea în veşnica împărăţie a Domnului nostru şi Mântuitorului Iisus Christos.
12 Drept aceea, voi avea grijă pururea să vă aduc aminte de acestea, măcar că le ştiţi şi sunteţi întăriţi în adevărul ce e cu voi.
13 Socotesc că este drept, câtă vreme sunt în acest cort, să vă ţin treji, prin aducerea aminte,
14 Fiindcă ştiu că degrabă voi lepăda cortul acesta, precum mi-a arătat Domnul nostru Iisus Christos.
15 Ci mă voi şi sârgui, ca să puteţi în orice timp, după plecarea mea, să ţineţi minte aceste lucruri,
16 Pentru că noi v’am adus la cunoştinţă puterea Domnului nostru Iisus Christos şi venirea lui, nu luându-ne după basme meşteşugite, ci văzând mărirea lui cu ochii noştri.
17 Într’adevăr, el a primit de la Dumnezeu Tatăl cinste şi mărire, atunci când, din înălţimea slavei, un glas ca acesta a venit către el: Acesta este Fiul meu cel iubit întru care bine am voit.
18 Şi acest glas noi l-am auzit pogorîndu-se din cer, pe când eram cu Domnul, în muntele cel sfânt.
19 Avem astfel întărirea cuvântului proorocesc, la care bine faceţi luând aminte, ca la o făclie ce străluceşte în loc întunecos, până când se va lumina de ziuă şi luceafărul va răsări în inimile voastre.
20 Dar mai înainte de toate trebue să ştiţi că nici o proorocire a Scripturii nu se tâlcueşte după cum îl taie capul pe fiecare,
21 Pentru că niciodată proorocia nu s’a făcut din voia omului, ci oamenii cei sfinţi ai lui Dumnezeu au grăit purtaţi fiind de Duhul Sfânt.