2
Dar au fost în popor şi prooroci mincinoşi, după cum şi între voi fi-vor învăţători mincinoşi, care vor strecura eresuri pierzătoare şi, tăgăduind chiar pe Stăpânul cel ce i-a răscumpărat, îşi vor aduce lor o grabnică pieire.
Mulţi se vor lua după învăţăturile lor destrăbălate şi din pricina lor calea adevărului va fi hulită.
Din poftă de avere şi cu cuvinte amăgitoare ei vor face cu voi neguţătorie. Dar osânda lor, rostită de multă vreme, nu stă trândavă şi pierzarea lor nu dormitează.
Căci dacă Dumnezeu n’a cruţat pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în iad şi i-a dat peşterilor întunericului, ţinându-i spre judecată,
Şi n’a cruţat lumea veche, ci a păstrat numai pe Noe, propovăduitorul dreptăţii, cu alţi şapte, când a adus potopul peste cei fără de credinţă,
Şi cetăţile Sodomei şi Gomorei, osândindu-le la răsturnare, le-a prefăcut în cenuşă, ca o pildă nelegiuiţilor din viitor,
Iar pe dreptul Lot, chinuit de petrecerea desfrânată a celor nelegiuiţi, l-a izbăvit.
Pentru că dreptul acesta, locuind între ei, prin ce vedea şi auzea, zi cu zi, din faptele lor fără de lege, chinuia sufletul său cel drept:
Aceasta ne învaţă că Dumnezeu ştie să scape din ispite pe cei bine credincioşi, iar pe cei nedrepţi să-i păstreze, ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii.
10 Şi mai vârtos pe cei ce se lasă, după îmboldirile cărnii, întru pofte spurcate şi dispreţuesc domnia cerească. Cutezători îngâmfaţi, ei nu se cutremură să hulească măririle îngereşti din cer.
11 Pe când îngerii, deşi sunt mai mari în tărie şi în putere, nu aduc, în faţa Domnului, judecată defăimătoare împotriva lor.
12 Aceştia însă, ca nişte dobitoace fără minte, din fire făcute să fie prinse şi nimicite, hulind cele ce nu cunosc, pieri-vor întru stricăciunea lor,
13 Şi vor lua astfel plata nedreptăţii. Ei socotesc drept fericire să se îmbuibeze în fiecare zi; ei sunt pete şi ocară şi când ospătează cu voi ei se dezmiardă întru înşelăciunile lor.
14 Ochii lor sunt plini de precurvie şi nesăţioşi de păcat; ei amăgesc sufletele cele nestatornice; inima lor e deprinsă la lăcomie şi sunt fiii blestemului.
15 Părăsind calea cea dreaptă, au rătăcit şi au apucat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata nedreptăţii,
16 Dar a primit mustrare pentru călcarea lui de lege, căci dobitocul fără grai, pe care era călare, grăind cu voce omenească, a oprit nebunia proorocului.
17 Aceştia sunt fântâni fără de apă şi neguri purtate de furtună, cărora li se păstrează întunericul cel mai nepătruns,
18 Pentru că spunând vorbe trufaşe şi deşarte, ei momesc, întru poftele trupului si întru desfrânări, pe cei care de abia au scăpat de cei ce vieţuiesc în rătăcire.
19 Ei le făgăduesc libertate, când ei înşişi sunt robii stricăciunii, fiindcă ce te birueşte aceea te stăpâneşte.
20 Dacă ei, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Christos, iarăşi se împleticesc în acestea şi sunt învinşi li s’au făcut cele de pe urmă mai rele decât cele dintâi.
21 Căci era mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă înapoi de la sfânta poruncă încredinţată lor.
22 Cu ei s’a întâmplat adevărul din zicală: Câinele vine înapoi la vărsătura lui, şi: Scroafa lăută vine să se tăvălească în mocirlă.