1 Şi ei merseră prin mijlocul văpăii, lăudând pe Dumnezeu şi proslăvind pe Domnul.
2 Apoi Azaria se opri şi, deschizând gura, se rugă în mijlocul văpăii şi zise:
3 «Proslăvit eşti, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri, şi lăudat şi preamărit este numele tău în veci,
4 Fiindcă tu eşti drept în tot ceea ce ai făcut pentru noi, şi toate săvârşirile tale sunt adevărate şi căile tale sunt drepte şi îndreptările tale, adevărate.
5 Tu ai dat drepte hotărîri, în toate năprasnele care s’au abătut peste noi şi peste cetatea cea sfântă a părinţilor noştri, Ierusalimul, fiindcă tu cu dreptate şi dreaptă hotărire ai prăvălit peste noi toate acestea din pricina fărădelegilor noastre.
6 Păcătuit-am, fărădelege săvârşit-am lepădându-ne de tine, şi ca nelegiuţii am fost purtându-ne şi de poruncile tale n’am ascultat,
7 Nici n’am luat aminte de ele şi nici n’am împlinit ceea ce tu ne-ai poruncit, ca să ne meargă bine.
8 Şi tot ceea ce tu ai adus peste noi şi orişice ne-ai făcut nouă, făcutu-le-ai în puterea hotăririi tale;
9 Apoi ne-ai dat în mâinile vrăjmaşilor înverşunaţi împotriva noastră şi a unui împărat nedrept, cel mai rău de pe tot pământul.
10 Şi acum nu mai putem să deschidem gura noastră: de batjocură şi de ocară au parte robii tăi şi cei ce te cinstesc pe tine.
11 Nu ne da pe noi deapururi în mâna lor, pentru numele tău, şi nu strica legământul tău,
12 Şi nu ne lipsi pe noi de îndurarea ta cea către Avraam, iubitul tău, şi către Isaac, robul tău, şi Israil, sfântul tău,
13 Cărora le-ai făgăduit că vei înmulţi seminţia lor ca stelele de pe cer şi ca nisipul de pe ţărmul mării.
14 Căci, Doamne, am ajuns mai puţini decât oricare alt popor şi suntem împilaţi astăzi în tot pământul, din pricina păcatelor noastre.
15 Şi în vremea de acum nu este nici voevod, nici profet şi nici stăpânitor, nici ardere de tot, nici jertfă, nici prinos, nici tămâie, nici loc unde să aducem înaintea ta pârga şi să aflăm har,
16 Ci numai cu inimă înfrântă şi duh umilit să fim primiţi.
17 Precum tu primeşti arderile de tot de berbeci şi de tauri, şi zecile de mii de miei graşi, aşa să fie astăzi jertfa noastră înaintea ta, ca să îmbunăm faţa ta, fiindcă cei ce nădăjduesc în tine nu vor rămânea nicicând de ruşine.
18 Şi acum noi te ascultăm din toată inima şi ne temem de tine şi căutăm faţa ta. Nu ne ruşina,
19 Ci poartă-te cu noi după îndurarea ta şi după mulţimea milostivirii tale,
20 Şi ne mântueşte pe noi prin faptele tale minunate şi dă, Stăpâne, numelui tău slavă!
21 Ci să se ruşineze toţi cei ce împilează pe robii tăi, să ajungă de ocară cu toată puterea lor şi doborîtă să fie vârtutea lor,
22 Ca să cunoască ei, că tu, Doamne, singur eşti Dumnezeu şi proslăvit în tot pământul.»
23 Şi slujitorii împăratului, care-i aruncaseră în foc, nu curmară cu încălzirea cuptorului, pe care-l înfierbântară cu naftă, cu smoală, cu câlţi şi cu curpeni.
24 Şi vâlvătaia se ridica de patruzeci şi nouă de coţi deasupra cuptorului,
25 Încât, când izbucni afară, mistui pe Caldeii care se aflau în jurul cuptorului.
26 Atunci îngerul Domnului se pogorî la Azaria şi la cei trei prieteni ai lui în cuptor şi goni văpaia din cuptor,
27 Iar lăuntrul cuptorului ajunse ca şi când ar fi suflat un vânt de rouă răcoritor, iar focul nu-i mai atinse, nici nu-i răni şi nici nu le pricinui rău.
28 Atunci cei trei tineri cântară cântări, lăudară şi proslăviră pe Dumnezeu în cuptor astfel:
29 «Proslăvit eşti tu, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri, şi lăudat şi preamărit este numele tău în veci. Binecuvântat este numele tău cel sfânt şi slăvit, prea vrednic de laudă şi prea înălţat întru toţi vecii.
30 Binecuvântat eşti tu în templul slavei tale sfinte, şi prea lăudat şi proslăvit în veci.
31 Binecuvântat eşti pe scaunul împărăţiei tale şi lăudat şi prea slăvit în veci.
32 Binecuvântat eşti tu, care stai pe heruvimi şi vezi adâncul, şi prea lăudat şi proslăvit în veci.
33 Binecuvântat eşti tu pe bolta cerului, şi lăudat şi prea slăvit în veci.
34 Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-l şi-l prea înălţaţi în veci.
35 Proslăviţi, ceruri, pe Domnul, lăudaţi-l şi-l prea înălţaţi în veci.
36 Proslăviţi, îngerii Domnului, pe Domnul, lăudaţi-l şi-l prea înălţaţi în veci.
37 Proslăviţi, apele cele de deasupra cerului, pe Domnul, lăudaţi-l şi-l prea înălţaţi în veci.
38 Proslăviţi, toate puterile, pe Domnul, lăudaţi-l şi-l prea înălţaţi în veci.
39 Binecuvântaţi, soare şi lună, pe Domnul, lăudaţi-l şi-l prea înălţaţi în veci.
40 Binecuvântaţi, stelele cerului, pe Domnul,lăudaţi-l şi-l prea înălţaţi în veci.
41 Preamăriţi, ploaie şi rouă, pe Domnul, lăudaţi-l şi-l prea înălţaţi în veci.
42 Binecuvântaţi, toate vânturile, pe Domnul, lăudaţi-l şi-l prea înălţaţi în veci.
43 Binecuvântaţi pe Domnul, foc şi căldură, lăudaţi-l şi-l prea înălţaţi în veci.
44 Proslăviţi pe Domnul, frig şi îngheţ, lăudaţi-l şi-l prea înălţaţi în veci.
45 Proslăviţi pe Domnul, picături de rouă şi fulgi de zăpadă, lăudaţi-l şi-l prea înălţaţi în veci.
46 Proslăviţi pe Domnul, omăt şi chidă, lăudaţi-l şi-l prea înălţaţi în veci.
47 Proslăviţi pe Domnul, gheţuri şi viscole, lăudaţi-l şi-l prea înălţaţi în veci.
48 Proslăviţi pe Domnul, nopţi şi zile, lăudaţi-l şi-l prea înălţaţi în veci.
49 Binecuvântaţi pe Domnul, lumină şi întuneric, lăudaţi-l şi-l prea înălţaţi în veci.
50 Binecuvântaţi pe Domnul, fulgere şi nori, lăudaţi-l şi-l prea înălţaţi în veci.
51 Să binecuvînteze pământul pe Domnul, să-l laude şi să-l prea înalţe în veci.
52 Proslăviţi pe Domnul, munţi şi dealuri, lăudaţi-l şi-l prea înălţaţi în veci.
53 Proslăviţi pe Domnul, toate plantele pământului, lăudaţi-l şi-l prea înălţaţi în veci.
54 Proslăviţi pe Domnul, ploi mari şi izvoare, lăudaţi-l şi-l prea înălţaţi în veci.
55 Proslăviţi pe Domnul, mări şi fluvii, lăudaţi-l şi-l prea înălţaţi în veci.
56 Proslăviţi pe Domnul chiţii şi toate jigăniile din apă, lăudaţi-l şi-l prea înălţaţi în veci.
57 Proslăviţi pe Domnul, voi toate păsările cerului, lăudaţi-l şi-l prea înălţaţi în veci.
58 Preamăriţi pe Domnul, voi dobitoace şi fiare, lăudaţi-l şi-l prea înălţaţi în veci.
59 Preamăriţi, voi fiii oamenilor, pe Domnul, lăudaţi-l şi-l prea înălţaţi în veci.
60 Preamăriţi, voi Israiliţilor, pe Domnul, lăudaţi-l şi-l prea înălţaţi în veci.
61 Preamăriţi, voi preoţi, pe Domnul, lăudaţi-l şi-l prea înălţaţi în veci.
62 Preamăriţi, voi slujitori ai templului, pe Domnul, lăudaţi-l şi-l prea înălţaţi în veci.
63 Binecuvântaţi pe Domnul, voi duhuri şi suflete ale celor drepţi, lăudaţi-l şi-l prea înălţaţi în veci.
64 Binecuvântaţi pe Domnul, voi cei cucernici şi smeriţi cu inima, lăudaţi-l şi-l prea înălţaţi în veci.
65 Proslăviţi pe Domnul, voi, Anania, Azaria şi Misail, lăudaţi-l şi-l prea înălţaţi în veci, căci el ne-a smuls din iad şi ne-a mântuit din puterea morţii, şi ne-a scos din mijlocul cuptorului cu văpaie şi ne-a mântuit din foc!
66 Lăudaţi pe Domnul, că este bun, că în veac ţine mila lui!
67 Proslăviţi pe Domnul, cei ce cinstiţi pe Dumnezeul Dumnezeilor, lăudaţi-l, căci mila lui ţine în veci şi în vecii vecilor!»