2
Deci, cu orice îndemn care este în Christos, cu orice mângâiere a dragostei, cu orice împărtăşire a Duhului, cu orice milostivire şi îndurare,
Împliniţi bucuria mea ca să gândiţi la fel, având aceeaşi iubire, acelaşi suflet, aceeaşi cugetare.
Nu faceţi nimic din duh de împerechere, nici din mărire deşartă, ci, cu smerenie, unul pe altul socotească-l drept mai de cinste ca el însuşi.
Să nu caute nimeni numai de ale sale, ci fiecare şi de ale altuia.
Aveţi în voi simţirea care era în Christos Iisus.
Cel ce, fiind în chipul lui Dumnezeu, n’a ţinut ca la o pradă la egalitatea sa cu Dumnezeu,
Ci s’a golit pe sine, a luat chip de rob, făcându-se oamenilor asemenea şi la înfăţişare dovedindu-se ca un om.
S’a smerit pe sine, ascultător făcându-se până la moarte, şi încă moarte de cruce.
Pentru aceea, şi Dumnezeu l-a prea înălţat şi i-a dăruit lui numele care este mai presus de orice nume,
10 Ca, întru numele lui Iisus, tot genunchiul să se plece, al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de desubt,
11 Şi toată limba să mărturisească că Domn este Iisus Christos, întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl.
12 Drept aceea, iubiţii mei, precum pururea m’aţi ascultat, nu numai când eram de faţă, ci cu mult mai vârtos acum când sunt departe, cu frică şi cu cutremur desăvârşiţi mântuirea voastră;
13 Căci Dumnezeu este cel ce lucrează în voi şi ca să voiţi şi ca să săvârşiţi, după a lui bună voinţă.
14 Toate să le faceţi fără de cârtiri şi fără de îndoială,
15 Ca să fiţi fără de prihană şi fără de răutate, fii ai lui Dumnezeu, neîntinaţi, în mijlocul unui neam sucit şi destrămat, întru care străluciţi ca nişte luminători în lume,
16 Ţinând cu putere cuvântul vieţii, mie spre laudă, în ziua lui Christos, că nu în deşert am alergat, nici în deşert m’am ostenit.
17 Şi chiar dacă ar fi să vărs sângele meu peste-jertfa voastră, la slujba credinţei voastre, mă bucur şi vă fericesc pe voi pe toţi.
18 Aşijderea şi voi, bucuraţi-vă şi fericiţi-mă.
19 Ci nădăjduesc, întru Domnul Iisus, că voi trimite pe Timotei la voi fără de zăbavă, ca şi eu să fiu cu inimă bună aflând veşti despre voi.
20 Căci nu am pe nimeni altul la un gând cu mine şi care să vă poarte grija cu tot dinadinsul,
21 Fiindcă toţi caută de treburile lor, nu de ale lui Christos.
22 Dar dovezile râvnei lui le cunoaşteţi, căci împreună cu mine a slujit la sporul Evangheliei, întocmai ca un copil lângă tatăl său.
23 Pe el, deci, nădăjduesc să-l trimit, îndată ce voi vedea cum iese judecata mea.
24 Sunt însă încredinţat în Domnul că eu însumi voi veni în curând.
25 Am socotit de grabnică nevoie să vă trimit pe Epafrodit, fratele şi împreună lucrătorul şi împreună luptătorul meu, cum şi trimisul vostru spre întâmpinarea lipsurilor mele,
26 De vreme ce avea mare dor de voi toţi şi era mâhnit, căci aţi auzit că a fost bolnav.
27 Într’adevăr, bolnav a fost aproape de moarte, dar Dumnezeu a avut milă de el şi nu numai de el, ci şi de mine, ca să nu am întristare peste întristare.
28 Deci l-am trimis cu mai degrabă, ca, văzându-l, voi iarăşi să vă bucuraţi, iar eu să fiu mai puţin mâhnit.
29 Primiţi-l, dar, în Domnul, cu toată bucuria şi pe unii ca aceştia în cinste să-i aveţi,
30 Fiindcă pentru lucrul lui Christos a trecut pe lângă moarte, punându-şi viaţa în primejdie, ca să mă slujească, în locul vostru.