1 Proverbele lui Solomon, fiul lui David,
2 Folositoare pentru cunoaşterea înţelepciunii şi a înfrânării,
3 Pentru dobândirea stăpânirii de sine, vieţuirea întru dreptate, neprihănire şi cinste,
4 Pentru a prilejui celor cu inimă bună o judecată isteaţă, omului tânăr ştiinţă şi bună chibzuinţă.
5 Să ia aminte cel înţelept ca să-şi sporească ştiinţa, şi cel priceput să dobândească iscusinţa de a se purta,
6 Pătrunzând cu mintea pildele şi înţelesurile adânci şi tâlcuirea lor nepătrunsă!
7 Frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii. Cei fără minte dispreţuesc înţelepciunea şi stăpânirea de sine.
8 Ascultă, fiul meu, învăţătura tatălui tău şi nu dispreţui poveţele maicii tale,
9 Căci ele împodobesc ca o cunună de preţ capul tău şi sunt ca o salbă împrejurul gâtului tău.
10 Fiul meu! Dacă păcătoşii voiesc să te ademenească, nu te învoi.
11 Dacă îţi spun: «Vino cu noi! Să ne punem la pândă ca să vărsăm sânge, să întindem curse fără cuvânt celui neprihănit,
12 Să-i înghiţim de vii cu totul ca Şeolul, asemenea celor ce se pogoară în mormânt;
13 Să punem stăpânire pe tot soiul de scumpeturi, să umplem de pradă casele noastre!
14 Fii părtaş în obştia noastră, o singură pungă avea-vom noi toţi!»,
15 Fiul meu! Nu te întovărăşi cu ei pe cale, ci fereşte piciorul tău din cărarea lor,
16 Fiindcă picioarele lor aleargă numai spre rău, iar ei zoresc să verse sânge.
17 Zadarnic întinzi curse în văzul păsărilor!
18 Ei uneltesc împotriva vieţii lor şi, ca să întindă curse celor nevinovaţi, ei stau la pândă!
19 Aceasta este soarta celor ce umblă după câştig nedrept! Cei ce se sârguesc după ei îşi pierd viaţa!
20 Înţelepciunea strigă pe uliţă şi în pieţe îşi ridică glasul său.
21 Ea propovedueşte la răspântiile zgomotoase şi înaintea porţilor cetăţii îşi spune păsul:
22 «Până când, voi nepricepuţilor, iubiţi prostia, şi vouă, batjocoritorilor, vă place batjocura, şi, voi nebunilor, urîţi ştiinţa?
23 Luaţi aminte iarăşi la certarea mea! Iată, eu voi vărsa peste voi duhul meu şi vă voi da de ştire graiurile mele.
24 Din pricină că eu propoveduesc, dar voi staţi nepăsători, întind mâna mea şi nimeni nu vrea să ia aminte,
25 Ba chiar vă faceţi că nu ştiţi de toate sfaturile mele, şi certarea mea nici n’o băgaţi în seamă,
26 Bate-mi-voi joc atunci de nenorocirea voastră şi voi râde de voi când vă va cuprinde groaza.
27 Când groaza se va năpusti peste voi ca vijelia şi când prăpădul se va abate peste voi ca o furtună, când se va prăvăli peste voi strâmtorarea şi zbuciumul.
28 Atunci mă vor chema, dar eu nu le voi răspunde, mă vor căuta şi nu mă vor afla.
29 Pentru cuvântul că au urît ştiinţa şi frica de Dumnezeu au dispreţuit-o,
30 Şi n’au luat aminte la sfaturile mele şi certarea mea au hulit-o,
31 Să mănânce din rodul rătăcirii lor şi de sfaturile lor să se sature!
32 Căci rătăcirea omoară pe cei proşti şi fără-de-grija pierde pe cei fără minte.
33 Ci numai cel ce mă ascultă va fi fără de grijă şi va trăi liniştit, fără să se teamă de vre-o urgie.»