1 Batjocoritor este vinul, zurbavă este băutura îmbătătoare şi cine se ameţeşte nu este înţelept.
2 Ameninţarea împăratului este ca răcnetul unui leu; cel ce îl necăjeşte păcătueşte împotriva lui însuşi.
3 Este o mare însuşire pentru om să se stăpânească la ceartă, ci numai nebunul se întărâtă.
4 Toamna leneşul nu ară ogorul, iar când vine secerişul în zadar cată rod.
5 Apă adâncă este gândul în inima omului, ci numai omul deştept ştie s’o scoată.
6 Mulţi oameni se laudă cu mărinimia lor, dar cine poate găsi pe cel ce spune drept?
7 Omul drept umblă întru neprihănirea lui; fericiţi sunt copiii care vin după el!
8 Împăratul care stă în scaunul de judecată osebeşte într’o clipă orice faptă rea.
9 Cine poate spune: «Curăţit-am inima mea; sunt curat de păcat»?
10 Două feluri de greutăţi la cântar şi două feluri de efă sunt grozăvie înaintea Domnului.
11 Copilul se dă pe faţă din apucăturile lui dacă purtarea lui este fără prihană şi dreaptă.
12 Urechea care aude şi ochiul care vede, pe amândouă Domnul le-a făcut.
13 Nu iubi somnul, ca să nu ajungi sărac; ţine ochii deschişi, căci numai aşa te saturi de pâine.
14 «Rău! rău!» zice cumpărătorul, iar după ce pleacă se laudă.
15 Chiar dacă ai aur şi multe pietre nestimate, însă podoaba cea mai de preţ sunt buzele chibzuite.
16 Ia-i haina şi, fiindcă s’a pus chezaş pentru altul în locul celor streini, ia-l zălog.
17 Bună e la gust pâinea agonisită cu înşelăciune, iar la sfârşitul sfârşitului gura se umple de pietricele.
18 Planurile izbutesc după multă chibzuială, de aceea du război cu dibăcie.
19 Bârfitorul descoperă tainele, de-aceea nu te lua cu cel care are gură spartă.
20 Cel ce blestemă pe tatăl său şi pe mama sa, sfeşnicul aceluia se stinge în vremea întunericului.
21 Averea care a fost agonisită la început în grabă, la sfârşit nu este binecuvântată.
22 Nu spune: «Răsplăti-voi cu rău!» Nădăjdueşte în Domnul, căci el îţi vine în ajutor.
23 Greutăţile cântarului sunt grozăvie în ochii Domnului, de aceea nu-i bine să te foloseşti de cântar strâmb.
24 Domnul călăzueşte paşii omului, căci cum ar putea omul să priceapă rostul lui?
25 E primejdios ca omul să afierosească ceva în grabă şi să chibzuiască după ce a făcut făgăduinţa.
26 Împăratul înţelept simte pe cei fără de lege şi dă poruncă să-i pună pe roată.
27 Domnul ispiteşte sufletul omului şi scotoceşte în toate cămările trupului.
28 Iubirea şi credinţa ocrotesc pe împărat, căci prin iubire îşi întăreşte tronul său.
29 Vârtutea este podoaba celor tineri, iar părul cărunt este podoaba celor bătrâni.
30 Rănile grele să nimerească pe făptuitorul de rele, iar ciomăgeala să-l ajungă la inimă.