1 Fiul meu! Dacă te-ai pus chezaş pentru aproapele tău, dacă ai bătut palma pentru un strein,
2 Dacă te-ai legat prin cuvintele gurii tale, dacă te-ai prins prin graiul buzelor tale,
3 Iată ce să faci, fiul meu: Scapă-te de ele! Şi fiindcă ai căzut în mâna aproapelui tău, du-te la el, nu-l slăbi, ci sileşte mereu pe aproapele tău.
4 Somnul să nu prindă ochii tăi, nici aţipirea genele tale.
5 Smulge-te ca o căprioară din mâna vânătorului şi ca o pasăre din laţul păsărarului.
6 Du-te, leneşule, la furnică şi uită-te la hărnicia ei ca să ajungi înţelept:
7 Cu toate că n’are voevod, nici cârmuitor şi nici stăpânitor,
8 Ea îşi strânge de cu vară hrana ei şi îşi adună la seceriş demâncarea ei.
9 Până când, leneşule, vei mai sta culcat? Când te vei scula din somnul tău?
10 «Puţin somn, încă puţină aţipire, puţin să mai stau în pat cu mâinile în sân!»
11 Sărăcia va veni peste tine ca un călător şi nevoia va năvăli peste tine ca un războinic.
12 Omul de nimic şi fără căpătâi umblă cu şiretenia în gură,
13 Clipeşte din ochi, freacă din picioare, face semne din degete,
14 Urzeşte rele plănuiri în inima lui iscând certuri, în toată vremea.
15 Pentru aceasta fără de veste va veni peste el prăpădul, nimicit va fi dintr’o dată şi fără de leac.
16 Şase sunt lucrurile pe care le urăşte Domnul, ba chiar şapte de care se scârbeşte sufletul său:
17 Ochii mândri, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat,
18 Inima care urzeşte planuri viclene, picioarele grabnice să alerge spre rău.
19 Martorul mincinos care mărturiseşte strâmb şi cel care seamănă vrajbă între fraţi.
20 Păzeşte, fiule, învăţătura tatălui tău şi nu dispreţui poveţile maicii tale!
21 Leagă-le deapururi de inima ta şi atârnă-le la gâtul tău.
22 Când vei merge, povaţa te va călăuzi, şi în vremea somnului te va păzi, iar când te vei deştepta va grăi cu tine,
23 Fiindcă povaţa este sfeşnic şi legea lumină, iar sfatul şi învăţătura sunt calea vieţii.
24 Ele te vor păzi de femeia aproapelui şi de limba cea ademenitoare a celei streine.
25 Nu dori frumuseţea ei în inima ta şi nu te lăsa prins la căutătura ochilor ei,
26 Căci femeia desfrânată cere un codru de pâine, iar femeia cu bărbat vânează un suflet de preţ.
27 Oare pune cineva foc în sânul lui fără ca să-i ia foc veşmintele?
28 Sau merge cineva pe cărbuni fără să i se frigă picioarele?
29 Aşa este cel care se duce la femeia aproapelui său. Oricine se atinge de ea nu rămâne nepedepsit.
30 Nimeni nu dispreţueşte un hoţ pentru că a furat ca să-şi astâmpere foamea,
31 Dar când a fost prins, el dă înapoi înşeptit, el întoarce toată averea casei lui.
32 Cel ce se desfrânează cu o femeie este nebun, şi numai cel care vrea să-şi piardă sufletul face una ca asta.
33 Acela are parte de bătăi şi de ruşine, iar ocara lui niciodată nu se şterge.
34 Râvnirea scormoneşte mânia omului, iar în ziua răzbunării, el este neîndurător;
35 El nu se uită la nici un preţ de răscumpărare şi cu cât îi înmulţeşti darurile, tot nu se lasă înduplecat!