1 Rugăciunea celui obijduit şi sleit de putere, care îşi revarsă tânguirea înaintea Domnului.
2 Doamne, ascultă rugăciunea mea şi strigătul meu să ajungă la tine!
3 Nu ascunde faţa ta de mine; în ziua când sunt în strâmtorare, pleacă spre mine urechea ta; când te chem, degrabă auzi-mă!
4 Căci zilele mele se sfârşesc ca fumul şi oasele mele ard ca jăratecul.
5 Pălită ca iarba, inima mea se usucă şi am uitat să mai mănânc pâinea mea;
6 De multul meu suspin, oasele mele se lipesc de pielea mea.
7 Sunt asemenea pelicanului din pustie şi asemenea bufniţei printre dărâmături;
8 Petrec nopţile fără somn şi scot ţipete de jale, ca o pasăre singuratică pe acoperiş.
9 Vrăjmaşii mei mă batjocoresc în toată vremea şi cei ce turbează împotriva mea s’au jurat să-mi răpue viaţa.
10 Ci eu mănânc cenuşă ca şi cum ar fi pâine şi băutura mea o amestec cu lacrămi,
11 Din pricina mâniei tale şi a întărâtării tale; căci tu m’ai ridicat şi m’ai zvârlit departe.
12 Zilele mele sunt ca umbra ce se lungeşte şi eu mă usuc ca iarba.
13 Dar tu, Doamne, stăpâneşti veşnic din jilţul tău şi numele tău dăinueşte din neam în neam.
14 Tu te vei scula şi te vei îndura de Sion, căci vremea ca să te milostiveşti de el, vremea hotărîtă a venit,
15 Căci slugile tale iubesc pietrele Sionului şi se înduioşează de colbul lui.
16 Atunci neamurile vor cinsti numele Domnului şi toţi împăraţii pământului slava ta,
17 Căci Domnul va clădi Sionul şi se va arăta întru slava sa;
18 El va lua aminte la cererea celui gol şi nu va dispreţui rugăciunea lui.
19 Să se scrie acestea pentru neamul viitor, ca norodul ce va fi zămislit să preamărească pe Domnul;
20 Căci Domnul va privi de sus, din sfântul său locaş, şi-şi va întoarce privirea din cer către pământ,
21 Ca să asculte suspinul celui robit şi să slobozească pe cei hărăziţi morţii,
22 Astfel ca ei să vestească numele Domnului în Sion şi lauda lui în Ierusalim,
23 Când neamurile şi împărăţiile aduna-se-vor laolaltă să slujească Domnului.
24 El a sfărâmat puterea mea, în cale, şi zilele mele le-a scurtat,
25 Dar eu am zis: Dumnezeul meu, nu mă lua în miezul vârstei mele, tu ai cărui ani se prelungesc din neam în neam.
26 La început, tu ai întemeiat pământul şi cerurile sunt lucrul mâinilor tale;
27 Ele vor pieri, dar tu rămâi; toate ca o haină învechi-se-vor; ca un veşmânt le vei schimba şi nu vor mai fi,
28 Dar tu rămâi acelaşi şi anii tăi nu vor avea sfârşit.
29 Feciorii slugilor tale vor avea sălaş statornic şi seminţiile lor vor rămânea în veac, înaintea ta.»