1 «Lăudaţi pe Domnul, că este bun, că în veac ţine mila lui!»
2 Aşa să spună cei mântuiţi de Domnul, cei pe care el i-a izbăvit din mâna vrăjmaşului,
3 Şi cei pe care i-a adunat din toate ţările: de la răsărit, de la apus, de la miază-noapte şi de la miază-zi.
4 Unii rătăceau prin pustie, prin bărăgane fără cărări şi fără să dea de vre-o cetate locuită.
5 Flămânzi şi însetoşaţi, sufletul lor se sfâşia în ei.
6 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul şi el i-a izbăvit din chinurile lor,
7 Şi i-a dus pe ei la cale dreaptă, ca să ajungă la cetatea cea locuită.
8 Să laude deci pe Domnul, pentru milele lui şi pentru minunile lui către fiii oamenilor!
9 Căci el a săturat sufletul însetat şi sufletul flămând l-a umplut de bunătăţi.
10 Alţii şedeau în întuneric şi în umbra morţii, robiţi şi ferecaţi în lanţuri,
11 Pentru că murmuraseră împotriva poruncilor lui Dumnezeu şi dispreţuiseră sfatul Celui Prea înalt.
12 Ci Domnul încovoiase sub durere inima lor, se poticniseră şi nimeni nu-i ajuta.
13 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul şi el i-a izbăvit din chinurile lor,
14 I-a scos din întuneric şi din umbra morţii şi lanţurile lor le-a sfărâmat.
15 Să laude deci pe Domnul, pentru milele lui şi pentru minunile lui către fiii oamenilor!
16 Căci el a zdrobit porţile de aramă şi zăvoarele de fier le-a sfărâmat.
17 Unii pătimeau din pricina păcatelor şi pentru fărădelegile lor îndurau suferinţe,
18 Sufletul lor se îngreţoşa de orice hrană şi se apropiau de porţile împărăţiei morţii.
19 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul şi el i-a izbăvit din chinurile lor,
20 El a trimis cuvântul său şi i-a tămăduit şi din prăpastia lor i-a mântuit.
21 Să laude deci pe Domnul, pentru milele lui şi pentru minunile lui către fiii oamenilor!
22 Să jertfească jertfe de laudă şi să povestească faptele lui cu strigăte de bucurie!
23 Alţii plecaseră pe mare în corăbii şi făceau negoţ pe întinsele ape.
24 Aceştia au văzut lucrurile Domnului şi minunile lui în adâncurile mării;
25 Ci el a poruncit şi o vijelie se porni şi răscoli valurile mării.
26 Ele zbucneau până la ceruri şi se prăbuşeau apoi în adâncuri. Iar sufletul celor din corabie se topea de groază;
27 Ei se învârteau şi cădeau încoace şi încolo ca un om beat, iar toată isteţimea lor nu folosea la nimic
28 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul şi el i-a izbăvit din chinurile lor,
29 El domoli vijelia, iar valurile se alinară.
30 Ci ei se bucurară că le-au văzut potolite şi Domnul îi îndreptă la limanul dorit.
31 Să laude deci pe Domnul, pentru milele lui şi pentru minunile lui către fiii oamenilor!
32 Să-l prea înalţe în adunarea popoarelor şi în sfatul celor bătrâni să-l proslăvească!
33 El a prefăcut fluviile în pustie şi izvoarele de apă în pământ uscat,
34 Pământul roditor în tărâm sărat, din pricina răutăţii celor ce-l locuiau.
35 El a schimbat pustiul în iezer de ape şi pământul uscat în izvoare;
36 El a sălăşluit într’însul pe cei flămânzi şi a întemeiat cetăţi de locuit,
37 Ei au semănat ogoarele şi au sădit vie care a dat rod.
38 El i-a binecuvântat şi s’au înmulţit foarte, iar vitele lor n’au scăzut la număr.
39 Dar de la un timp au dat înapoi şi s’au încovoiat sub povara nenorocirii şi a obidei.
40 Pentru că Domnul revarsă ocara peste principi şi-i face să pribegească prin locuri singuratice şi fără căi,
41 Dar el ridică pe cei săraci din dosădirea lor şi sporeşte spiţa lor ca turmele.
42 Privească aceasta cei drepţi şi să se veselească, iar cei vicleni să-şi astupe gura!
43 O, de-ar fi cineva înţelept ca să ia aminte la toate acestea şi să priceapă binefacerile Domnului!