1 O cântare. Un psalm al lui David.
2 Pregătită este inima mea să te laude, Dumnezeule! Cânta-voi ţie şi te voi preamări! Numai tu eşti mărirea mea!
3 Deşteaptă-te, harfă şi tu chitară, şi voi deştepta zorile!
4 Lăuda-te-voi printre popoare, Doamne, între neamuri cânta-voi ţie,
5 Căci mila ta covârşeşte cerurile, iar credincioşia ta se înalţă până la nori.
6 Înalţă-te mai presus de ceruri, Dumnezeule, şi slava ta să strălucească peste tot pământul,
7 Pentru izbăvirea celor iubiţi ai tăi! Ajută-ne cu dreapta ta şi ne auzi pe noi!
8 Dumnezeu a grăit în sfântul său locaş: «Sui-mă-voi şi voi împărţi Sihemul şi valea adâncă de la Sucot voi măsura-o.
9 Al meu e Galaadul, al meu e Manase; Efraimul e coiful meu, iar Iuda este schiptrul meu.
10 Moabul îmi slujeşte drept lighean de spălat; asupra Edomului arunc sandala mea; împotriva Filistenilor izbucnesc în strigăte de război.
11 Cine mă va călăuzi în cetatea întărită? Cine mă va îndruma către Edom?
12 Nu ne-ai aruncat tu oare de la tine, Dumnezeul nostru, şi nu vrei să mai mergi cu oştirile noastre?
13 Ajută-ne împotriva asupritorilor noştri, căci ajutorul omenesc n’are nici o tărie.
14 Cu Dumnezeu câştiga-vom biruinţă şi el însuşi va călca în picioare pe vrăjmaşii noştri.