109
Starostelui cântăreţilor – un psalm al lui David. Dumnezeule, pe care te laud, nu tăcea!
Căci cel fără de lege şi cel viclean şi-au deschis împotrivă-mi gura lor şi-mi grăiesc cu limbă mincinoasă,
Şi cu vorbe duşmănoase mă înconjoară şi-mi fac război fără pricină.
Ei mă pizmuesc pentru dragostea mea, pe când eu mă rog pentru ei,
Ba mai mult, îmi răsplătesc cu rău pentru bine şi în loc de iubire îmi arată ură.
Ridică împotrivă-i un om rău şi un pârîş să stea de-a-dreapta lui!
Când va fi judecat, să iasă vinovat, iar rugăciunea lui să-i fie luată drept vină!
Puţine să fie zilele lui, iar dregătoria lui s’o ia altul;
Copiii lui să ajungă orfani, iar femeia lui să rămână văduvă!
10 Copiii lui să umble hoinari şi să cerşească şi să fie daţi afară din casele lor, pornite să se prăbuşească!
11 Cămătarul să se facă stăpân pe toată averea lui, iar streinii să jefuiască toată agonisita lui!
12 Nimeni să nu-i mai fie prieten şi nimănui să nu-i mai fie milă de orfanii lui!
13 Urmaşii lui să fie stârpiţi şi numele lor să se stingă în neamul următor!
14 Pomenită să fie fărădelegea părinţilor săi pururea la Domnul şi păcatul maicii sale să nu fie iertat!
15 Să fie păcatele lor veşnic înaintea Domnului şi să se şteargă de pe pământ amintirea lor!
16 Pentru că unul ca acesta a uitat să fie milostiv, a prigonit până la moarte pe cel sărac şi a dosădit şi pe cel cu inima înfrântă.
17 Iubit-a blestemul: să vie peste el! Nu i-a fost dragă binecuvântarea: să fugă de la el!
18 El s’a îmbrăcat cu blestemul cum s’ar fi îmbrăcat cu o haină: să intre ca apa înlăuntrul lui şi ca untul de lemn în oasele lui!
19 Să-i fie ca un veşmânt cu care se înveleşte şi ca un brâu cu care se încinge, pururea!
20 Aceasta să fie răsplata protivnicilor mei, de la Domnul, şi a celor ce grăiesc cu răutate împotriva mea!
21 Dar tu, Stăpâne Doamne, milostiveşte-te spre mine, pentru numele tău, căci bună este mila ta; izbăveşte-mă!
22 Căci sunt dosădit şi lipsit, iar inima mea este rănită în pieptul meu!
23 Asemenea umbrei care dă spre scară, eu mă duc; smuls sunt de vânt ca lăcustele!
24 Genunchii mei tremură din pricina postitului şi trupul meu este istovit şi uscat.
25 De ocară am ajuns pentru vrăjmaşii mei; când mă văd, clatină din cap.
26 Vino într’ajutorul meu, Doamne Dumnezeul meu, şi mă mântueşte după mila ta,
27 Ca să cunoască ei că acesta este lucrul mâinii tale, că tu eşti, Doamne, cel care ai făcut aceasta!
28 Ei blestemă, dar tu binecuvîntezi; ei se răzvrătesc, dar ajung de ruşine şi robul tău va fi plin de bucurie.
29 Înveşmânte-se protivnicii mei întru ocară şi învelească-se întru necinste ca într’o mantie!
30 Lăuda-voi foarte pe Domnul cu gura mea şi-l voi preamări în adunarea celor mulţi,
31 Căci el stă deasupra nevoiaşului, ca să-l izbăvească de cei ce osândesc sufletul lui.