120
O cântare a treptelor. Către Domnul strig în strâmtorarea mea şi el mă aude.
Doamne, scapă sufletul meu de buzele mincinoase, de limba cea vicleană!
Ce-ţi va prisosi ţie şi care va fi folosul tău, limbă amăgitoare?
Săgeţile ascuţite ale celui puternic şi jăratic din vreascuri de jneapăn!
Vai mie! că sunt oaspete în Meşec şi sălăşluesc în corturile lui Chedar!
Prea multă vreme oblăduit-a sufletul meu cu cei ce sunt duşmanii păcii!
Eu propoveduesc pacea, iar ei vorbesc neîncetat de război!