122
1 O cântare a treptelor, a lui David. – Bucuratu-m’am când mi-au zis: «Să mergem la templul Domnului!»
2 Şi picioarele noastre stau acum la porţile tale, Ierusalime!
3 Ierusalime, tu cel din nou clădit, ca o cetate vârtos închegată întru sine,
4 Şi către care se sue seminţiile, seminţiile Domnului, după pravila lui Israil, ca să preamărească numele Celui Prea înalt.
5 Căci acolo au fost aşezate jeţurile pentru judecată, jeţurile casei lui David.
6 Rugaţi-vă pentru fericirea Ierusalimului! De tihnă să aibă parte cei ce te iubesc!
7 Propăşirea să domnească înlăuntrul zidurilor tale, liniştea în palatele tale!
8 Pentru fraţii mei şi pentru prietenii mei, dorescu-ţi ţie pace!
9 Pentru locaşul Domnului Dumnezeului nostru, mă voi sârgui spre fericirea ta!