122
O cântare a treptelor, a lui David. – Bucuratu-m’am când mi-au zis: «Să mergem la templul Domnului!»
Şi picioarele noastre stau acum la porţile tale, Ierusalime!
Ierusalime, tu cel din nou clădit, ca o cetate vârtos închegată întru sine,
Şi către care se sue seminţiile, seminţiile Domnului, după pravila lui Israil, ca să preamărească numele Celui Prea înalt.
Căci acolo au fost aşezate jeţurile pentru judecată, jeţurile casei lui David.
Rugaţi-vă pentru fericirea Ierusalimului! De tihnă să aibă parte cei ce te iubesc!
Propăşirea să domnească înlăuntrul zidurilor tale, liniştea în palatele tale!
Pentru fraţii mei şi pentru prietenii mei, dorescu-ţi ţie pace!
Pentru locaşul Domnului Dumnezeului nostru, mă voi sârgui spre fericirea ta!