129
O cântare a treptelor. – Mult m’au asuprit din tinereţile mele! – S’o spună Israil –
Peste măsură m’au asuprit din tinereţile mele, dar n’au putut să mă biruiască!
Pe spinarea mea au arat cu plugul şi arătura lor au tras-o lung şi larg.
Dar Domnul este drept. El a tăiat ştreangurile nelegiuiţilor!
Să se ruşineze şi să dea înapoi toţi cei ce urăsc Sionul!
Să fie ca iarba de pe acoperişuri, care, până când să dea în spic, se şi usucă,
Iar secerătorul nu-şi mai umple mâna cu ea şi cel ce leagă snopii nu poate s’o mai facă braţe-braţe,
Şi cei ce trec pe cale nu mai zic: «Binecuvântarea Domnului să fie peste voi! Binecuvântămu-vă pe voi, întru numele Domnului!»