129
1 O cântare a treptelor. – Mult m’au asuprit din tinereţile mele! – S’o spună Israil –
2 Peste măsură m’au asuprit din tinereţile mele, dar n’au putut să mă biruiască!
3 Pe spinarea mea au arat cu plugul şi arătura lor au tras-o lung şi larg.
4 Dar Domnul este drept. El a tăiat ştreangurile nelegiuiţilor!
5 Să se ruşineze şi să dea înapoi toţi cei ce urăsc Sionul!
6 Să fie ca iarba de pe acoperişuri, care, până când să dea în spic, se şi usucă,
7 Iar secerătorul nu-şi mai umple mâna cu ea şi cel ce leagă snopii nu poate s’o mai facă braţe-braţe,
8 Şi cei ce trec pe cale nu mai zic: «Binecuvântarea Domnului să fie peste voi! Binecuvântămu-vă pe voi, întru numele Domnului!»