1 Lângă râurile Babiloniei, acolo am şezut şi am plâns, când ne-am adus aminte de Sion.
2 În soforele din mijlocul ţinutului, spânzurat-am harfele noastre.
3 Căci acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut cântări şi asupritorii noştri cântece de veselie: «Cântaţi-ne din cântările Sionului!»
4 «Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ strein?»
5 De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea!
6 Să se lipească limba mea de cerul gurii mele, dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi pune Ierusalimul în fruntea bucuriei mele!
7 Adu-ţi aminte, Doamne, de fiii Edomului. de cei care în ziua Ierusalimului ziceau: «Dărâmaţi-l! Dărâmaţi-l până la temelie!»
8 Fiică a Babilonului! Tu care ne-ai pustiit: Fericit este cel care-ţi va răsplăti pentru cele ce tu ne-ai făcut nouă!
9 Fericit este cel care va lua şi va zdrobi de stânci pe pruncii tăi!