1 Un cuvânt de învăţătură al lui David, pe când era în peşteră. O rugăciune.
2 Cu glasul meu către Domnul strig tare, cu glasul meu către Domnul mă tânguesc.
3 În faţa lui re vărs obida mea, în faţa lui destăinuesc necazul meu.
4 Dacă duhul meu se învălueşte în mine, tu cunoşti totuşi cărarea mea. Pe calea pe care umblu îmi întind curse într’ascuns.
5 Mă uit la dreapta şi privesc: nu am pe nimeni care să mă cunoască. Orice loc de scăpare îmi este închis, nimeni nu întreabă de mine.
6 Dar eu strig către tine, Doamne, şi zic: «Numai tu eşti scăparea mea şi partea mea în pământul celor vii!»
7 Ia aminte la tânguirea mea, căci m’am smerit foarte. Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, căci sunt mai tari decât mine,
8 Scoate din temniţă sufletul meu, ca să proslăvească numele tău! Cei drepţi vor birui cu mine, când tu îmi vei dărui milele tale.