1 Rugăciunea lui David. Ascultă, Doamne, pricina mea cea dreaptă; ia aminte la tânguirea mea, urechea ta o pleacă la rugăciunea mea, izvorîtă din buze fără vicleşug.
2 De la tine aştept să-mi iasă o dreaptă hotărîre, căci ochii tăi văd bine ce e drept.
3 Când pui la încercare inima mea, când noaptea mă cercetezi şi mă lămureşti ca pe argint, tu nu găseşti în mine nimic rău, iar eu gândesc: să nu mă ia pe dinainte gura mea.
4 Cât despre faptele oamenilor, după cuvântul gurii tale m’am păzit de cărările celui silnic,
5 Paşii mei i-am ţinut tare în făgaşurile tale; picioarele mele nu au şovăit.
6 Pe tine te chem, Dumnezeule, căci tu îmi răspunzi; apleacă urechea ta spre mine, ascultă graiul meu.
7 Minunate fă milele tale, tu Mântuitorul celor ce caută scăpare, din partea protivnicilor lor, la dreapta ta.
8 Păzeşte-mă ca pe lumina ochiului; în umbra aripilor tale ascunde-mă,
9 De nelegiuiţii care mă apasă, de duşmanii care mă înconjură crânceni!
10 Inima lor şi-au împietrit-o şi cu gura lor grăiesc lucruri semeţe.
11 Ei sunt pe urma noastră, fac în jurul nostru ocol şi cu ochii lor se uită ţintă, ca să ne doboare la pământ.
12 El arată la înfăţişare ca un leu, lacom să sfâşie, şi ca un pui de leu, culcuşit în ascunse locuri.
13 Scoală-te, Doamne, ieşi-i înnainte şi răstoarnă-l; izbăveşte de nelegiuiţi viaţa mea, cu sabia ta.
14 Scapă-mă, cu mâna ta, de oameni, Dumnezeule, de oamenii acestei lumi a căror parte este cuprinsă în viaţă. Pântecele lor îl umple cu răsplăţile tale, sature-se cu ele feciorii lor, iar rămăşiţa să o lase copiilor lor!
15 Ci eu cu inima curată să privesc faţa ta; când mă voi deştepta, să mă satur de priveliştea ta!