1 Starostelui cântăreţilor – un psalm lui David, slujitorul Domnului, către care David a îndreptat cuvintele acestei cântări în ziua când Domnul l-a izbăvit din mâna tuturor duşmanilor săi, îndeosebi din mâna lui Saul.
2 Atunci a zis: Pe tine te iubesc, o, Doamne, vârtutea mea!
3 Domnul este stânca mea şi întăritura mea şi mântuitorul meu! Dumnezeul meu este cetatea întru carea găsesc scăparea mea, scutul meu şi cornul mântuirii mele şi adăpostul meu cel de necuprins.
4 Pe cel prea vrednic de laudă, pe Domnul, îl chem şi de duşmanii mei sunt mântuit!
5 Când mă înconjuraseră durerile morţii şi şuvoaiele pieirii mă spăimântau,
6 Şi laţurile Şeolului mă prinseseră şi cursele morţii mă ţineau strâns,
7 Atunci în strâmtoarea mea, am chemat pe Domnul şi către Dumnezeu am înălţat strigarea mea, ca el din palatul său, să audă glasul meu şi strigătul meu, înainte-i, să ajungă la urechile sale.
8 Ci pământul s’a mişcat din loc şi s’a zguduit, iar temeliile munţilor s’au cutremurat şi s’au cumpănit încoace şi încolo, căci aprinsă era mânia lui.
9 Din nările sale se ridica fum şi foc mistuitor ieşea din gura sa; jeratic viu zbucnea din el.
10 El aplecă cerurile şi scoborî, în vreme ce nouri întunecoşi stăteau sub picioarele lui.
11 Şi purcese pe un cherub şi-şi luă avânt şi zbură şi pluti pe aripile orcanului.
12 Şi din întuneric îşi făcu înveliş, de jur-împrejur, în chip de cort: întunecimi de ape, neguri şi nouri deşi.
13 Din strălucirea de dinainte-i, prin desimea norilor săi, răzbăteau grindină şi cărbuni aprinşi.
14 Şi din ceruri Domnul porni să tune şi Cel Prea înalt slobozi glasul său,
15 Şi-şi aruncă săgeţile sale şi risipi pe duşmani; fulgere azvârli şi-i înfricoşa.
16 Atunci se dezgoliră zăcătoarele mării şi tălpile pământului se dădură pe faţă, din pricina dojanei tale, Doamne, din pricina vijeliei răsuflării nărilor tale!
17 El îşi întinse mâna din înălţimea cerului, puse mâna pe mine şi mă scoase afară din năboiul apelor,
18 Mă izbăvi de năpraznicul meu duşman şi de cei ce mă urau, tocmai când erau mai tari ca mine;
19 Mă izbăvi de cei ce năvăliseră asupra mea, în ziua când îmi mergea rău, căci Domnul s’a făcut sprijinitorul meu.
20 Şi m’a scos la loc larg şi slobod m’a făcut, fiindcă dragostea lui era de partea mea.
21 Dumnezeu mi-a răsplătit după dreptatea mea, după curăţia mâinilor mele mi-a întors plină măsură,
22 Căci am păzit căile Domnului şi nu m’am abătut niciodată de la legea Dumnezeului meu.
23 Ci toată pravila lui este sub ochii mei şi poruncile lui nu le-am înlăturat de la mine,
24 Căci am fost fără de vină în faţa lui şi m’am ferit pe mine de prihana cea din mine însumi.
25 Drept aceea, Domnul mi-a întors după dreptatea mea, după curăţia mâinilor mele, aşa cum se arată ea înaintea ochilor săi.
26 Cu cei cucernici, cucernic te arăţi; cu cei desăvârşiţi, tu eşti desăvârşit,
27 Cu cei ce sunt curaţi, şi tu eşti prea curat, însă cu cei vicleni, te arăţi întortochiat.
28 Căci tu izbăveşti norodul dosădit, iar ochii cei trufaşi îi umileşti.
29 Tu faci să lumineze sfeşnicul meu, Doamne, Dumnezeul meu, tu schimbi în strălucire bezna mea.
30 Cu ajutorul tău eu răzbesc oştirile duşmane şi cu Dumnezeul meu pot să trec peste ziduri.
31 Dumnezeu, ale cărui cărări sunt prea curate, ale cărui cuvinte sunt lămurite, pavăză este pentru toţi care îşi caută scăparea în el.
32 Căci cine este Dumnezeu, fără numai Domnul, şi cine este stâncă de scăpare, dacă nu Dumnezeul nostru
33 Dumnezeul care mă încinge cu putere şi face fără prihană calea mea,
34 Cel ce face picioarele mele agere ca ale cerboaicelor şi peste locuri înalte mă pune să stau,
35 Cel ce deprinde mâinile mele cu iscusinţa războiului, astfel ca braţul meu să încovoaie arcul de aramă.
36 Dăruitu-mi-ai scutul mântuirii tale şi dreapta ta a fost sprijinul meu, iar cu pogorământul tău m’ai făcut să fiu mare;
37 Tu dai pasului meu lărgime şi avânt şi gleznele mele nu ştiu de şovăială.
38 Urmăresc pe duşmanii mei şi-i ajung şi nu viu îndărăt până ce nu-i nimicesc;
39 Îi zdrobesc de nu mai sunt în stare să se scoale, sub picioarele mele se prăbuşesc.
40 Tu mă încingi cu puteri pentru luptă, tu frângi sub mine pe cei ce se ridică împotriva mea;
41 Înainte-mi, pe duşmanii mei îi pui pe fugă şi pe cei ce mă urăsc îi spulberi.
42 Ei strigă tare, dar nu le vine nici un ajutor; ei strigă către Domnul, dar el nu le răspunde;
43 Şi astfel îi macin ca pe pulberea pe oare o goneşte vântul, îi rânesc ca pe noroiul de pe uliţi.
44 Tu mă mântueşti de vrăjbile norodului, mă pui tu în fruntea neamurilor; popoare pe care nu le cunoşteam au ajuns să mă slujească;
45 Numai din auzitul urechilor şi ascultă de mine; oameni din ţări străine mă curtenesc;
46 Streinii sunt sleiţi de puteri şi din castelele lor ies tremurând.
47 Viu este Domnul şi binecuvântată este stânca mea şi prea înălţat este Dumnezeu, izvorul mântuirii mele!
48 Dumnezeul care mă răzbună pe deplin şi supune neamurile sub stăpânirea mea!
49 Dumnezeul care mă scapă de vrăjmaşi! Tu, o, Doamne, mă ridici mai presus de cât cei ce-mi stau împotrivă şi de omul aprig mă mântueşti.
50 Drept aceea, preamări-te-voi, Doamne, printre neamuri şi numele tău îl voi slăvi în cântece,
51 Tu care dărueşti ajutor peste ajutor regelui tău şi-ţi reverşi îndurarea peste Unsul tău, peste David, şi peste seminţia lui, în vecii vecilor.