1 Starostelui cântăreţilor – un psalm al lui David.
2 Cerurile povestesc slava lui Dumnezeu şi firmamentul destăinueşte lucrul mâinilor sale:
3 Ziua zilei i-o spune în murmur şi noaptea nopţii i-o dă în ştire.
4 Fără solie, fără cuvinte, fără grai care să fie auzit.
5 În tot pământul iese vestirea lor şi până la marginile lumii cuvintele lor. Soarelui i-a pregătit, acolo, cort;
6 Şi el este asemenea unui mire, ieşind din cămara sa, şi bucuros ca un viteaz să străbată în fugă calea sa;
7 El răsare de la un capăt al cerului şi-l străbate rotund până la celălalt capăt, şi nimeni nu este în stare să se ascunză de văpaia lui.
8 Legea Domnului este desăvârşită: ea întăreşte sufletul; descoperirile Domnului sunt adevărate: ele înţelepţesc pe cei smeriţi;
9 Poruncile Domnului sunt drepte: ele înveselesc inima; pravila Domnului este curată: ea luminează ochii minţii,
10 Frica de Domnul e fără prihană: ea ţine în vecii vecilor; hotărîrile Domnului sunt adevărate: ele sunt toate drepte,
11 Ele sunt mai de iubit decât aurul, decât grămezi de aur lămurit, şi mai dulci decât mierea, decât mierea care se scurge din fagure.
12 Pentru aceea, robul tău ia îndemn şi învăţătură de la ele; întru păzirea lor e mare răsplătire.
13 Cine poate să ia aminte la greşalele cele fără de voie? Iartă-mi greşalele cele fără de ştiinţă, care rămân într’ascuns!
14 Cruţă pe robul tău de oamenii semeţi, ca să nu pună stăpânire peste mine! Atunci voi fi fără vină şi curat, dinspre păcatele cele mari.
15 Fie cuvintele gurii mele şi cugetarea inimii mele, în faţa ta, spre bună plăcerea ta, o, Doamne veşnice, stânca mea şi izbăvitorul meu!