1 Starostelului cântăreţilor, – după podobia «Cerboaica dimineţei» – un psalm al lui David.
2 Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m’ai părăsit? Departe sunt de mântuirea mea cuvintele cu care mă tânguesc!
3 Dumnezeul meu, cât ţine ziua strig, dar nu-mi răspunzi, şi noaptea tot aşa, şi nu-mi găsesc odihnă.
4 Ci tu eşti sfântul care sălăşlueşti în mijlocul cântărilor de slavă ale lui Israil;
5 În tine şi-au pus nădejdea părinţii noştri, şi-au pus nădejdea şi tu i-ai mântuit;
6 Au strigat către tine şi au fost izbăviţi, în tine şi-au pus nădejdea şi n’au rămas de ruşine.
7 Dar eu un vierme sunt şi nu un om, de ocară în faţa oamenilor şi dispreţuit de popor.
8 Toţi câţi mă privesc îşi bat de mine joc, îşi strâmbă gura, clatină din cap şi spun:
9 «Şi-a pus nădejdea în Domnul! Domnul să-l scape, el să-l izbăvească, dacă îi este drag!»
10 Ci tu eşti cel care m’ai scos din pântecele maicii mele, cel care m’ai adăpostit la sânul ei.
11 Pe genunchii tăi aruncat am fost de la naşterea mea; din sânul mamei, tu eşti Dumnezeul meu.
12 Nu sta departe de mine, căci sunt în mare strâmtoare şi nimeni nu poate să mă ajute.
13 Tauri mulţi mă înconjoară; bivoli din Basan fac cerc în jurul meu;
14 mpotriva mea ei cască gura lor, ca un leu care sfâşie şi răcneşte.
15 Sunt risipit ca apa şi toate oasele mele sunt deschiotorate, iar inima mea e ca de ceară şi se topeşte în măruntaiele mele;
16 Ca un ciob de oală s’a uscat puterea mea şi limba mea s’a lipit de cerul gurii mele şi în pulberea morţii mă pui să zac.
17 Ci câinii mă cuprind la mijloc, ceata nemernicilor îmi dă târcol; mâinile şi picioarele mele le-au străpuns.
18 Aş putea să-mi număr toate oasele; ei se uită la mine şi se desfătează privindu-mă.
19 Veşmintele mele le împart între ei şi pentru cămaşa mea aruncă sorţii.
20 Dar, tu Doamne, nu sta departe, tu izvorul puterii mele; grăbeşte-te într’ajutorul meu!
21 Mântueşte de sabie sufletul meu, scapă din laba câinelui viaţa mea.
22 Izbăveşte-mă din gura leului, şi din coarnele bourilor scoate-mă.
23 Atunci vesti-voi fraţilor mei numele tău, în mijlocul adunării poporului te voi slăvi:
24 «Cei ce vă temeţi de Domnul lăudaţi-l! Toată seminţia lui Iacob preamăriţi-l! Şi tremuraţi înaintea lui toţi câţi vă trageţi din Israil!
25 Căci n’a trecut cu vederea şi n’a dispreţuit suferinţa nenorocitului şi nu şi-a ascuns faţa de el, ci când l-a strigat a auzit.»
26 De tine e insuflată cântarea mea de slavă în marea adunare; făgăduinţele mele le voi îndeplini înaintea celor ce se tem de tine.
27 Mânca-vor săracii şi se vor sătura, lăuda-vor pe Domnul cei ce îl caută pe el. Vie să fie inima voastră în vecii vecilor!
28 Să-şi aducă aminte şi să se întoarcă la Domnul toate marginile pământului şi toate neamurile păgânilor să se închine înaintea ta;
29 Căci a Domnului este împărăţia şi el stăpâneşte peste popoare.
30 Mânca-vor şi vor cădea înaintea feţei sale toţi stăpânitorii pământului, şi tot aşa pleca-se-vor lui toţi câţi se coboară în ţărână şi viaţa lor nu pot să şi-o păstreze.
31 Urmaşii îl vor sluji pe el şi vor povesti despre Domnul în neam de neam.
32 Veni-vor şi vor vesti dreptatea lui unui norod care se va naşte şi vor spune minunile lui.