26
Un psalm al lui David. – Fă-mi dreptate, Doamne, căci întru nevinovăţia mea am umblat şi în Domnul mi-am pus nădejdea fără să şovăesc.
Încearcă-mă, Doamne, şi ispiteşte-mă; lămureşte ca în cuptor rărunchii mei şi inima mea,
Căci mila mea stă înaintea ochilor mei şi umblu pe calea adevărului tău.
N’am stat laolaltă cu prietenii minciunii şi celor făţarnici nu le-am intrat în casă.
Urăsc adunarea răufăcătorilor şi cu nelegiuiţii n’am nici un amestec
Întru nevinovăţie îmi spăl mâinile mele, ca să înconjur, Doamne, altarul tău,
Să fac să răsune cântece de mulţumire şi să spun pe şir toate minunile tale.
Doamne, iubesc aleanul casei tale şi locul unde sălăşlueşte slava ta.
Nu pune sufletul meu laolaltă cu al păcătoşilor, mei viaţa mea cu a vărsătorilor de sânge,
10 În ale căror mâini este nelegiuirea şi în a căror dreaptă se grămădeşte mita.
11 Ci eu unul merg întru neprihănirea mea; mântueşte-mă şi fii-mi milostiv.
12 Piciorul meu calcă pe cale netedă. În adunările norodului lăuda-voi pe Domnul.