30
1 Un psalm al lui David. Cântare la târnosirea templului.
2 Te slăvesc pe tine, Doamne, căci tu m’ai scos deasupra şi pe duşmanii mei nu i-ai lăsat să se bucure de restriştea mea.
3 Doamne, Dumnezeul meu, strigat-am către tine şi tu m’ai vindecat.
4 Doamne, din împărăţia morţii ai scos sufletul meu şi m’ai ţinut cu viaţă printre cei ce se pogoară în mormânt.
5 Cântaţi Domnului cei cuvioşi ai lui şi numele lui prea sfânt lăudaţi-l!
6 Căci mânia lui ţine o clipă, iar îndurarea lui o viaţă întreagă. Seara, vine să mâe în casă plânsetul, iar dimineaţa intră oaspete bucuria.
7 Ci eu am zis, întru lipsa mea de grijă: «Nu mă voi clătina în veac de veac!»
8 Doamne, cu milostivirea ta m’ai ridicat puternic ca un munte; dacă mi-ai ascuns însă faţa ta, eu m’am topit de spaimă.
9 Către tine, Doamne, am strigat şi către Domnul m’am rugat fierbinte:
10 «Ce folos din sângele meu vărsat şi din pogorîrea mea în mormânt? Oare pulberea te va lăuda, oare va vesti ea credincioşia ta?»
11 Auzi-mă, Doamne, şi fii-mi milostiv! Doamne, vino într’ajutorul meu!
12 Tu ai schimbat în dănţuire căinarea mea; sacul meu de jale l-ai desfăcut şi cu veselie m’ai încins,
13 Pentru ca sufletul meu să te proslăvească şi să nu tacă. Doamne, Dumnezeul meu, în vecii vecilor te voi lăuda!