1 Cuvânt de învăţătură al lui David. – Fericit este acela căruia iertată i-a fost fărădelegea şi păcatul i-a fost acoperit!
2 Fericit este omul ale cărui fărădelegi Dumnezeu nu le socoteşte şi în sufletul căruia nu sălăşlueşte vicleşugul!
3 În tăcerea mea, oasele mele s’au măcinat de gemetele mele necontenite;
4 Căci, zi şi noapte, mâna ta apăsa greu peste mine: vlaga mea s’a topit ca de arşiţa soarelui. – Sela.
5 Ţi-am dezvăluit păcatul meu şi vinovăţia mea nu ţi-am tăinuit-o, ci am zis: «Vreau să mărturisesc Domnului fărădelegile mele». Iar tu ai ridicat povara păcatului meu. – Sela.
6 Pentru aceasta să se roage ţie tot omul cucernic, în timp de strâmtorare, şi chiar revărsări de ape mari de ar fi să fie, ele nu-l vor ajunge.
7 Tu eşti pavăza mea şi în primejdie mă păzeşti; cu veselie mântuitoare tu mă înconjuri. – Sela.
8 «Îţi voi da învăţătură şi calea pe care trebue să mergi îţi voi arăta-o; sfetnicul tău voi fi; spre tine ţinti-voi deapururea ochii mei».
9 Nu fiţi asemenea calului şi catârului fără minte, pe care trebue să-l stăpâneşti cu frâu şi cu zăbale, căci altfel nu ascultă.
10 Multe sunt suferinţele celui fără de lege, iar cel ce-şi pune nădejdea în Domnul, pronia Domnului îl ocroteşte.
11 Bucuraţi-vă întru Domnul, voi cei drepţi, şi tresăltaţi şi strigaţi cu glas de bucurie, toţi cei cu inima curată!