1 Un psalm al lui David. – Luptă, Doamne, împotriva celor ce se luptă cu mine, şi te războieşte împotriva celor ce se războiesc cu mine!
2 Întăreşte pavăza şi scutul şi scoală-te într’ajutorul meu!
3 Îndreptează lancea şi taie drumul prigonitorilor mei şi spune sufletului meu: «Eu sunt mântuirea ta!»
4 Să se ruşineze şi să rămână de ocară cei ce caută sufletul meu; să dea înapoi şi să se facă de râs cei ce pun la cale nenorocirea mea!
5 Să fie ca pleava la suflarea vântului şi îngerul Domnului să-i răstoarne!
6 Întunecoasă să fie calea lor şi lunecoasă, şi îngerul Domnului să-i urmărească!
7 Căci fără de pricină întins-au cursa lor spre nimicirea mea, fără nici un temei au săpat groapă sufletului meu.
8 Să vină fără de veste prăpădul peste el, să-l prinză cursa pe care a întins-o! Cază în nenorocirea pe care a pregătit-o!
9 Iar sufletul meu să se veselească întru Domnul şi să se bucure foarte de mântuirea lui.
10 Toate oasele mele să zică: «Doamne, cine este ca tine, tu care izbăveşti pe cel nenorocit de unul mai tare decât el şi pe cel sărac şi sărman de acela care-l jefueşte?»
11 Martori mincinoşi se scoală şi mă învinovăţesc de lucruri pe care nu le ştiu.
12 Îmi răsplătesc cu rele pentru bune; sufletul meu este cu totul părăsit!
13 Iar eu, dimpotrivă, când erau ei bolnavi, mă îmbrăcam în sac, smeream cu post sufletul meu şi rugăciunea mea se întorcea, iar şi iar, pentru ei în pieptul meu.
14 Ca şi când mi-ar fi fost prieten sau frate, aşa mă zbăteam pentru el, şi ca la jelitul după mamă mă frângeam de tristeţe.
15 Dar acum ei se bucură de prăbuşirea mea şi se strâng laolaltă, se adună împotriva mea defăimători pe care nu-i ştiu, să mă sfâşie fără de cruţare.
16 Cu nelegiuiţii şi cu flecarii, ei scrâşnesc din dinţi împotriva mea.
17 Doamne, până când vei privi cu răbdare? Izbăveşte sufletul meu de cuvintele mincinoase, de mârâitul puilor de leu, pe mine cel stingher!
18 Lăuda-te-voi în marile adunări, slăvi-te-voi în mijlocul popoarelor puternice,
19 Ca să nu se bucure de necazul meu vrăjmaşii mei cei mincinoşi şi cei ce mă urăsc fără cuvânt să clipească din ochi.
20 Căci ei nu grăiesc lucruri de pace, ci împotriva locuitorilor paşnici ai ţării chibzuesc viclene planuri;
21 Şi-şi deschid spre mine largă gura lor, strigând: «aha! aha! văzut-au ochii noştri!»
22 Dar tu îi vezi, Doamne! Doamne, nu sta în tăcere şi nu te depărta de la mine.
23 Deşteaptă-te, trezeşte-te, ca să-mi faci dreptate, Dumnezeul şi Domnul meu, şi să stai întru apărarea mea.
24 Judecă-mă după dreptatea ta, Doamne Dumnezeul meu, şi să nu se bucure protivnicii de restriştea mea,
25 Şi să nu zică în inimile lor: «Aha! suntem mulţumiţi!» şi să nu grăiască: «L-am doborît!»
26 Ci să se ruşineze şi să se facă de ocară laolaltă cei ce se bucură de jalea mea, să se facă de râs şi de ruşine cei ce se pornesc semeţ împotriva mea!
27 Să tresalte de bucurie şi să se veselească cei ce-mi voiesc dreptatea şi să strige fără încetare: «Slăvit fie Domnul, cel ce voeşte bună sporirea slugii sale!»
28 Şi limba mea va vesti dreptatea ta, pururi lauda ta!