1 Fă-mi dreptate, Doamne, şi apără pricina mea împotriva unui neam necredincios; mântueşte-mă de omul vicleniei şi al strâmbătăţii!
2 Tu eşti Dumnezeul meu, cel prea puternic. Pentru ce mă alungi? Pentru ce să umblu încovoiat şi trist, copleşit de vrăjmaşii mei?
3 O, trimite lumina şi adevărul tău! Ele să mă călăuzească şi să mă îndrepteze către muntele tău cel sfânt şi către locaşurile tale,
4 Ca să ajung la jertfelnicul lui Dumnezeu, al Dumnezeului bucuriei şi al veseliei mele, şi să te premăresc, în sunet de chitară, Dumnezeule, Dumnezeul meu!
5 De ce te prăvăleşti, o, suflete al meu, şi te zbuciumi în mine? Nădăjdueşte în Dumnezeu, căci eu îl voi lăuda mereu pe el: izvorul mântuirii mele şi Dumnezeul meu!