1 Starostelui cântăreţilor – un psalm al fiilor lui Core.
2 Ascultaţi aceasta, voi neamuri toate, luaţi aminte, voi locuitori ai pământului,
3 Şi oameni de rând şi oameni de frunte, bogaţi şi săraci laolaltă!
4 Gura mea va rosti lucruri înţelepte, căci socotinţele inimii mele sunt pline de pătrundere.
5 Pleca-voi urechea mea la o parabolă, deschide-voi în sunetul harfei, învăţătura mea de taină.
6 De ce m’aş teme în vremuri rele, când nelegiuirea prigonitorilor mei mă împresoară?
7 Ei îşi pun nădejdea în buna lor stare şi se fălesc întru mulţimea bogăţiilor lor,
8 Şi totuşi nimeni nu poate să răscumpere pe fratele său, nici să plătească lui Dumnezeu preţul răscumpărării, –
9 Răscumpărarea vieţii lor e prea scumpă şi niciodată nu e cu putinţă, –
10 Ca să trăiască pururea şi să nu vadă stricăciune.
11 Dimpotrivă: vor vedea cum înţelepţii mor, cum pier laolaltă nebunul şi omul fără minte şi lasă altora avutul lor.
12 În închipuirea lor, casele lor dura-vor pururea, locaşurile lor în neam de neam şi cu numele lor numi-vor ţinuturile lor.
13 Dar omul, cu toată strălucirea lui, e trecător; el este asemenea dobitoacelor pe care le ucizi.
14 Iată sfârşitul celor ce se încred în ei şi al celor ce se iau după sfaturile lor. – Sela.
15 Ca o turmă de oi sunt împinşi spre împărăţia morţii şi moartea îi paşte; de cu vreme drepţii biruiesc asupra lor şi fiinţa lor hărăzită-i pieirii, căci iadul este locuinţa lor.
16 Ci numai Dumnezeu va răscumpăra sufletul meu din iad şi mă va lua cu sine. – Sela.
17 Nu te turbura deci, când se îmbogăţeşte cineva şi când belşugul casei lui sporeşte,
18 Căci din toate nu va lua nimic, când va muri, nici nu va coborî după el în mormânt averea lui.
19 Chiar când cineva izbuteşte în viaţă să fie fericit şi mereu să i se spună: «Să-ţi meargă bine!»,
20 Totuşi el se va duce după neamul părinţilor săi, care niciodată nu vor mai vedea lumina.
21 Omul, cu toată slava lui, dacă nu are minte, este asemenea dobitoacelor pe care le ucizi.