51
Starostelui cântăreţilor – un psalm al lui David.
Când a fost la el proorocul Natan, după păcatul cu Batşeba.
Milueşte-mă, Dumnezeule, după mare mila ta şi după mulţimea îndurărilor tale, şterge fărădelegea mea,
Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte.
Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea.
Ţie unuia am greşit şi ceea ce este rău înaintea ochilor tăi aceea am făcut. Aşa încât tu eşti drept întru cuvintele tale şi nepărtinitor în hotărîrile tale.
Că iată întru fărădelegi am fost zămislit şi întru păcate m’a născut maica mea.
Ci fiindcă iubeşti adevărul înlăuntrul omului, fă-mă într’ascuns să cunosc înţelepciunea.
Stropeşte-mă cu isop, şi mă voi curaţi; spală-mă, şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi.
10 Dă-mi prilej de bucurie şi de veselie, ca să se bucure oasele de care le-ai zdrobit.
11 Ascunde faţa ta de către păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le.
12 Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh neşovăelnic înnoeşte întru cele dinlăuntru ale mele.
13 Nu mă lepăda pe mine de la faţa ta şi Duhul tău cel sfânt nu-l lua de la mine.
14 Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte.
15 Învăţa-voi pe cei fără de lege căile tale şi cei păcătoşi la tine se vor întoarce.
16 Izbăveşte-mă de sângele vărsat, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele, ca limba mea să se bucure de dreptatea ta.
17 Deschide, Doamne, buzele mele, ca gura mea să vestească lauda ta!
18 Căci ţie nu-ţi plac jertfele: altfel ţi le-aş fi dat; arderile de tot nu le binevoieşti.
19 Jertfa lui Dumnezeu: duh umilit; inima înfrântă şi smerită, Dumnezeule, tu n’o urgiseşti.
20 Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea ta, Sionului şi zideşte zidurile Ierusalimului.
21 Atunci bine vei voi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot, atunci vor pune pe altarul tău viţei.